Lumea Credintei, anul IV, nr. 6 (35) Iunie 2006
Share

EDITORIAL – ROMÂNIA ORTODOXĂ: CANONIZĂRI, MOAȘTE, MINUNI
În ultima vreme, în Biserica noastră, s-a înregistrat o activitate spirituală foarte intensă. Viaţa religioasă a trăit trepidaţiile unei canonizări – cea a Sfântului Grigorie Dascălul –, a deshumării Părintelui Ilarion Argatu în biserica din Boroaia şi a aflării osemintelor sale aproape întregi, învelite în bună mireasmă, a mutării la Cer a monahiei Benedicta (nimeni alta decât acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga), precum şi a sfinţirii locului pentru viitoarea biserică româ-nească din Berlin şi a sfinţirii catedralei din Nuremberg.
Iată tot atâtea evenimente care au atras mulţimi mari de oameni, răspunzând astfel nevoii de duhovnicie pe care semenii noştri o au, la care clerul a răspuns cu entuziasm şi promptitudine. Fericite vremuri, în care suntem o turmă şi un păstor, în care Dumnezeu Îşi arată faţa către neamul româ-nesc, ştergând urmele unor tensiuni care au marcat toată iarna şi primăvara aceasta, până târziu. Dar nu putem să nu remarcăm că după Învierea Domnului parcă o pace s-a aşternut peste tot şi toate. Sfinţii încă mai ţâşnesc spre Cer din sânul românilor, academicienii sfârşesc călugări, sfinte moaşte aşteaptă proclamarea, iar pacea Domnului umple multe inimi. Greşesc cumva?