Athos: Chilia Sfântului Ipatie
Share

În numerele anterioare ale revistei am poposit împreună în toate cele 20 de aşezări monahale cu statut de mânăstire din Sfântul Munte Athos. În Athos sunt însă şi câteva schituri, cu viaţă de obşte ca şi mâ-năstirile, însă şi foarte multe chilii şi colibe pustniceşti. O să încercăm să le vizităm împreună, fără ca ordinea prezentării să fie un ierarhică sau a importanţei.
Întrucât părinţii care vieţuiesc la chilii s-au retras cu smerenie „mai întru adâncul pustiei“, le vom respecta do-rinţa de linişte şi nu vom fa-ce nici o referire la ei perso-nal, ci vom aminti poate numai de vieţuitorii de seamă care s-au nevoit acolo în trecut.
Între cele mai importante chilii româneşti din Athos se numără şi Chilia Sfântului Ipatie, dependentă de Sfânta şi Marea Mânăstire Vatoped şi situată la numai jumătate de ceas distanţă de mers pe jos de aceasta.
Istoria acestei chilii înce-pe cu ieromonahul Orest Bal-dovin, ucenic apropiat de-al Sfântului Calinic de la Cernica, care, după ce s-a retras o vreme la Mânăstirea Cheia din judeţul Prahova, a plecat definitiv în Sfântul Munte, unde a cumpărat de la Mânăstirea Vatoped această chi-lie în anul 1850.
Relaţiile între Mânăstirea Vatoped şi români se vede că încă de atunci erau foarte bu-ne. Proiestoşii mânăstirii, Gavriil, Dionisie şi Pavel, cunoşteau toţi limba română, ca foşti administratori ai moşiilor deţinute de mânăstire în România, iar ieromonahul Orest Baldovin vorbea, la rândul lui, foarte bine limba greacă. De altfel, părintele Orest a fost duhovnicul Mânăstirii Vatoped până la moarte. Cu binecuvântarea şi voia mânăstirii, el a început să zidească o nouă bise-rică deasupra celei vechi din secolul 15, ca-re era săpată în pământ ca o catacombă. Lucrarea, o biserică de 10 metri lungime şi 5 lăţime, a fost gata, se pare, în 1873, când părintele a hotărât să plece în Ardeal spre a strânge ajutoare de la credincioşi pentru a o împodobi. Cel mai substanţial ajutor l-au dat locuitorii din Săliştea Sibiului. Când biserica a fost gata, părintele Orest a plantat în grădină măslini, vie, a-luni, nuci, portocali, lămâi şi smochini.
Într-o publicaţie de la începtul secolului trecut, Chilia Sfântului Ipatie era descrisă ca având „biserică mare şi case încăpătoare, toate de curând zidite pe o temelie foarte veche de însăşi cumpărători, doi ieromonahi români, Orest şi Ipatie, veniţi în Sfântul Munte pe la anul 1850 de la Mânăstirea Cheia din judeţul Prahova“.
Chilia este într-adevăr foarte frumoasă, deşi necesită urgente şi costisitoare reparaţii. Aşa cum o descria cineva, pare „o gospodărie ţărănească din Săliştea Sibiului mutată ca printr-o minune, acum mai bine de un veac şi jumătate, în peisajul athonit al măslinilor şi chiparoşilor…“
(Va urma)