După aceea, Dumnezeu a încercat pe Avra-am şi i-a zis: „Avraame, Avraame !”. Iar el a răspuns: „Iată-mă !”. Şi Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte pe care ţi-l voi arăta Eu!”. Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asi­nul său şi a luat cu sine două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat şi a plecat la locul despre care-i grăise Dum­ne­zeu. Iar a treia zi, ridicându-şi Avraam ochii, a văzut în depărtare locul acela. Atunci a zis Avraam slugilor sale: „Rămâneţi aici cu asinul, iar eu şi copilul ne ducem până acolo şi, închi-nându-ne, ne vom întoarce la voi”. Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini focul şi cuţitul, şi s-au dus amândoi împreună. Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, şi i-a zis: „Tată!”. Iar acesta a răspuns „Ce este, fiul meu?”. Zis-a Isaac: „Iată foc şi lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfă?”. Avraam însă a răspuns: „Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!”. Şi s-au dus mai departe amândoi împreună. Iar dacă au ajuns la locul de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele pe el şi, legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor. Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a ­luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: „Avraame, Avraame!”. Răspuns-a acesta: „Iată-mă!”. Iar îngerul a zis: „Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru Mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău”.
(Facerea 22, 1-12)

Comentând acest pasaj în ale sale Omilii la Facere, Sfân­tul Ioan Gură de Aur ne tâlcuieşte semnificaţia jertfei lui Avraam: „Toate acestea au fost închipui­rea crucii. De aceea şi Hristos spunea iu­de­i­lor: Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să va­dă ziua Mea; şi a văzut-o şi s-a bucurat (Ioan 8,56). Cum a văzut-o, când a trăit cu atâ­ţia ani înainte? Prin timp, prin umbră. Vezi-mi, iubite, că toate au fost preîn­chipuite prin umbră. Unul năs­cut acolo şi unul născut aici. Fiu iubit şi a­devărat acolo, Fiu iubit şi adevărat aici. De către tată a fost adus Isa-ac jertfă, pe A­ces­ta Tatăl L-a dat”.
În partea de ră­sărit a Ieru­sali­mu­lui vechi, pe lângă fos­­ta Poartă de Aur a cetăţii, acum zidită, şi practic la numai câteva sute de metri de Gră­di­na Ghetsimani, se află Muntele Mo­ria, locul unde Dum­nezeu i-a ce­rut lui Avraam să aducă jertfă pe uni­cul său fiu. Es­te şi locul unde s-a aflat Templul lui Solomon, precum şi cel de-al doi­lea Templu. Stân­ca de pe Mun­tele Mo­ria, unde Avra­am a ridicat altarul pe care urma să-l jertfească pe Isa­ac, se păs­trea­ză până astăzi şi este cinstită ca loc sacru şi de arabi, şi de evrei, şi de creştini. Arabii cinstesc locul considerând că cel ce urma să fie jertfit ar fi fost Is-mael, străbunul lor, şi nu Isaac; în plus, locul acesta îl identifică ei şi cu locul de unde Mo-hamed ar fi fost ridicat la cer. Iar deasupra a­ces­tei stânci, califul Abd El Malik a construit în anul 691 ves-titul Dom  al Stân-cii sau aşa-nu­mita Mos­chee a lui O-mar. Clădirea octogonală, a cărei cu­po­lă a fost ini-ţial din aur masiv, domină împreju­ri­mile, fiind consi-de­rată o adevărată bijuterie a arhitecturii arabe.