LOADING

Type to search

Dumitru din singurătate

Dumitru din singurătate

Share

„Cel care are inimă curată
îi socoteşte pe toţi oamenii curaţi”
(Avva Isaia Pustnicul)

Pe fratele Dumitru l-am întâlnit acum vreo 3 ani, pe când se întorcea de la kiriakon de la Lacu. Nu ştiam că fusesem la el acasă mai devreme, fiindcă tocmai mă întrebam cine poate locui într-o aşa colibă sărăcăcioasă. Venea pe cărare şi, din prea multă bunătate, n-a fost în stare să mă refuze atunci când l-am rugat să mă lase să-l fotografiez. Am învăţat în câteva minute de la el mai multă teologie decât într-un an de Dogmatică!
Dumitru e atât de blând şi de smerit încât atunci când stai de vorbă cu el ai senzaţia că nu poate exista nimic rău pe lumea asta şi într-o discuţie te face foarte uşor să treci de la sclavia ataşamentului faţă de cele vremelnice la libertatea iubirii.
Dumitru pictează icoane care se vând destul de bine. Când dikeul de la Lacu l-a întrebat cât să-i dea pentru o icoană pe care o vânduse, el i-a cerut un suc – preţul trudei sale…
A fost un frate pe la coliba lui într-o duminică şi nu l-a lăsat să plece de la el până nu a acceptat o pereche de sandale pe care tocmai le primise. ( Mi-a spus fratele că era singurul lucru mai bun pe care-l avea…)
Dumitru nu mai stă demult în acea colibă. Stă undeva în singurătate, unde doar duhov­nicul ştie. Vine la Sfânta Liturghie duminica la Prodromu, se împărtăşeşte şi dispare ca o nălucă, înainte de a-l remarca.
“Sfântul Apostol Luca spune că «Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru» (17, 21), aşadar Domnul locuieşte în noi, însă noi suntem cei care nu locuim în El – deci ce importanţă are unde locuiesc câtă vreme Domnul locuieşte cu mine?”, mi-a spus Dumitru când l-am întrebat pe unde se roagă.
El este un exemplu de creştin ce nu iubeşte lumea, dar iubeşte pe toată lumea.

Previous Article