LOADING

Type to search

Vorbe de mântuială, de mântuire… nu “Capul plecat sabia nu-l taie”

Vorbe de mântuială, de mântuire… nu “Capul plecat sabia nu-l taie”

Share

Iată un vechi proverb păgân, care reflectă, în conştiinţa multor popoare (şi nu în ultimul rând a poporului român) o anume tendinţă generală a omului căzut de “a-şi scăpa pielea” cu orice preţ, de a se înrobi celui mai tare, de a-şi sacrifica libertatea şi demnitatea pentru a-şi păstra o viaţă oricât de nenorocită, din pur instinct animalic. Cât de altfel gândea un George Coşbuc, la răscrucea dintre dacism şi creştinism: De-am fi din cer scoborâtori,/ cu-o moarte tot suntem datori,/ dar nu-i totuna leu să mori/ ori câne-nlănţuit!…
Dacă şi-ar fi plecat capul şi s-ar fi renegat pe sine, desigur că nici Hristos n-ar fi fost răstignit, nici Sf. Ştefan lapidat (ucis cu pietre), nici Sf. Apostol Pavel decapitat, nici mucenicii ucişi în cele mai îngrozitoare chinuri. Dar atunci nici creştinismul n-ar mai fi biruit şi n-ar mai fi transfigurat lumea, nici omul n-ar mai fi ajuns vreodată să aibă ceva cu adevărat sfânt. Această pseudo-filosofie a supravieţuirii cu orice preţ, a omului gata să devină vierme, este tot ce poate fi mai opus atitudinii jertfelnice a religiei creştine, care s-a născut din jertfa lui Dumnezeu pentru oameni şi a dăinuit prin jertfa oamenilor pentru Dumnezeu.
Dacă ţi-ai trădat credinţa, dacă ţi-ai pierdut demnitatea, dacă ţi-ai vândut sufletul, ce mângâiere mai poate fi simplul fapt de a mai face degeaba umbră pământului?! Adevărata măsură a umanului n-o dă capul plecat, ci fruntea ţinută sus, cu privirea îndreptată îndrăzneţ şi încrezător spre cer, spre Biruitorul acestei lumi, Care “cu moartea pre moarte a călcat”, făcându-ne pe toţi părtaşi la taina Crucii Lui, de care toată sabia se frânge şi întru care toată suferinţa se preface în bucurie: “Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor!”.

Creştinul nu-şi pleacă resemnat capul dinaintea vrăjmaşului. Sufletul veşnic e mai de preţ decât viaţa trecătoare, şi tocmai de aceea stă scris: “Nu vă temeţi de cei ce vă pot nimici trupurile, dar de sufletele voastre nu se pot atinge. Ci mai degrabă să vă temeţi de cel ce are putere ca şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena!”.