LOADING

Type to search

CONCURS: „Părinte, iartă-i,că nu ştiu ce fac!”

CONCURS: „Părinte, iartă-i,că nu ştiu ce fac!”

Share

„Iar cine va sminti pe unul dintre aceşti mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării” (Matei 18, 6-7).
În cadrul unei conferinţe de presă ţinute la New York de regizorul filmului Titanic, James Cameron, şi de israeliano-canadianul Simdra Jacobovici, a fost prezentat filmul documentar The Lost Tomb of Jesus. Realizatorii acestui documentar susţin că în apropiere de Ierusalim, la Talpiot, în urma unor lucrări de excavaţie, s-a descoperit un mormânt cu zece osuare, care ar conţine şi osemintele lui Iisus şi ale Mariei Magdalena, vorbindu-se de „mormântul pierdut al lui Iisus”. Întreaga poveste, cusută cu aţă roşie pe marginea acestor osuare obscure, constituie varianta 2007 a mistificărilor anticreştine cu care ne-am obişnuit în perioada prepascală a fiecărui an.
Implicaţia descoperirii acestor „rămăşiţe” ar vrea să lovească în inima însăşi a credinţei creştine, căci dacă trupul lui Iisus a rămas în pământ, atunci nu mai poate fi vorba de Înviere. „Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră…” (I Corinteni 15, 14).
Pentru a dezminţi această nouă mistificare şi insinuare indignă, arheologul Amos Klouder, de la Universitatea Bar-Ilam, cel ce a condus lucrările de la Talpiot, spune răspicat: „E o poveste foarte bună pentru un film TV, dar e cu totul neverosimilă, ştiinţific vorbind. Aş spune chiar că e de-a dreptul o prostie. Nu are cum să fie acolo mormântul lui Iisus şi al rudelor sale, pentru simplul fapt că ei erau o familie din Galileea, fără legături la ­Ierusalim”.
Aşadar, răul începe să se curme de la rădăcină…
Testele ADN făcute pe osuarele marcate cu numele Ieshua şi Mariamene arată că respectivele persoane nu erau rude de sânge, ci doar doi oameni căsătoriţi şi îngropaţi împreună. Oare de ce metoda de datare cu C14, care ar fi demonstrat, cu o marjă de eroare foarte mică, vechimea osemintelor din fiecare sicriu, nu a fost folosită?!
Atâtea semne de întrebare planează asupra respectivei descoperiri, încât regizorii noii în-scenări au trebuit, de dragul profitului, să procedeze cu un tupeu deconcertant, care i-ar ruşina şi pe cei mai mari escroci ai lumii interlope!
Căci până la urmă de profit e vorba. Ştiţi cât a realizat Dan Brown din vânzarea a peste 60 de milioane de exemplare din cartea sa Codul lui Da Vinci? Păi numai vreo 250 de milioane de dolari…
Profiturile acestor mistificatori sigur n-au fost însă realizate pe spinarea celor care cred şi mărturisesc: „Hristos a înviat!” – „Adevărat a înviat!”. Noi să ne păzim printre aceştia din urmă şi să mergem senini spre zariştea Învierii!