LOADING

Type to search

Poate o şcoală ortodoxă să fie „Şcoală europeană”?

Poate o şcoală ortodoxă să fie „Şcoală europeană”?

Share

Titlul de azi pare a se baza pe o antonimie, în spatele că­reia se iveşte o umbră de îngrijorare. Să fie opoziţia ce­lor două sintagme „un dat”, pe care nu avem decât să îl acceptăm ca atare, ar trebui sa renunţăm la ceea ce numim „zestrea”, „tradiţia” şcolii româneşti, îmbrăcând „haine noi”, occidentale, sau putem să ne vedem mai departe de „nevoile” noastre, lăsându-i pe europeni cu inovaţiile lor? Învăţământul românesc traversează oricum o perioadă plină de întrebări la care va trebui să răspundă cât mai repede, la nivel de sistem. Totuşi, fiecare unitate de învăţământ în parte are, chiar dacă limitată, libertatea alegerii anumitor politici educaţionale, pe care învăţământul particular le-a abordat uneori deja.
Se pot unii întreba ce nevoie ar fi de o „şcoală ortodoxă”, de vreme ce religia, ca disciplină de studiu, se regăseşte la toate nivelurile de învăţământ „laic”, în ciuda unor contestări, ori a unor luări de poziţie mediatizate din plin ? Şi totuşi, denumirea, ca atare, acoperă nu doar confesiunea elevilor şi a dascălilor, ci, mai ales, un anume tip de trăire, în care se înscriu participarea la slujbele religioase în zilele de sărbătoare, rugăciunea de dimineaţă, o întâlnire săptămânală pentru a citi din Vechiul sau Noul Testament, sub îndrumarea profesorului de religie, câte o oră de conversaţie cu subiecte din Sfânta Scriptură, pe lângă ora de religie din programul obişnuit, participarea la evenimente cu caracter religios, susţinerea unor expoziţii de icoane, a unor spectacole pe teme biblice. Toate aceste preocupări nu sunt însă deloc în discordanţă cu restul activităţilor din şcoală, ce presupun studiul limbilor străine, derularea unor proiecte de mediu, întâlniri la nivel UNESCO, concursuri şcolare de tot felul. Acesta din urmă ar fi profilul unei „Şcoli europene”.
Aşadar, construite cu măsură, discernământ şi (bună) credinţă, cele două modele, puse iniţial în antiteză sunt, fără doar şi poate compatibile, am spune, complementare, iar elevii unei astfel de instituţii de învăţământ vor fi pregătiţi să facă faţă schimbărilor rapide din societate, ba chiar vor putea fi ei înşişi susţinători ai valorilor europene, pe care Ortodoxia le cunoaşte şi le promovează cu naturaleţe de două mii de ani.