Ortodoxie şi monarhie

428 aprilie / 10 mai 1866: Prinţul Ca­­rol de Hohenzollern-Sigmaringen e proclamat domn de către forul legislativ.
4La sosirea sa în ţară, Carol I de­cla­ră: „Punând piciorul pe acest sfânt pă­mânt, am devenit român”.
410/22 mai 1866: Carol I este aşe­zat pe tronul ţării (la Palatul Parlamentului, de lângă Mitropolie), în prezenţa Mitropolitului Primat Nifon (1850-1875). Va fi cea mai lungă domnie din istoria românească.
41877/1878: România îşi câştigă Independenţa de stat faţă de Imperiul otoman, pe câmpul de luptă. Biserica Ortodoxă Română, sprijinind politica noului domnitor, este alături de Armata Română, făcând numeroase donaţii, participând, prin călugări şi călugăriţe, la serviciile sanitare de pe front etc.
4Carol I este preocupat de reluarea dialogului dintre Biserica Ortodoxă Română şi Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, tensionat în perioada domniei lui Cuza.
410/22 mai1881: Carol I este proclamat Rege al României.
41 mai 1885: Autocefalia B.O.R. În deschiderea lucrărilor Sfântului Si­nod, Carol I îşi exprimă satisfacţia că re­cunoaşterea autocefaliei B.O.R. s-a în­­făptuit în timpul domniei sale. Re­cu­noaşterea de către Patriarhia din Con­stantinopol a avut loc pe data de 25 aprilie 1885, în urma unor îndelungi tratative.
427 sept./10 oct.1914: Ferdinand I devine Rege al României.
4În vremea Regelui Ferdinand I au loc:
– unirea Provinciilor româneşti într‑un stat unic (1918);
– înfiinţarea Episcopiilor Oradiei (1920), Vadului şi Feleacului (1921), Epis­copia Armatei (1921), Episcopia Con­stanţei (1923), Episcopia Hotinului (1923), Episcopia Ismailului şi Cetăţii Albe (1923).
415 octombrie 1922: are loc ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand I, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia. Slujba este săvârşită de către Mitropolitul Primat Miron Cristea (viitor Patriarh), Mitropolitul Pimen al Moldovei şi Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului
41923: Se adoptă Constituţia României. Bisericii Ortodoxe Române i se acordă prin această lege supremă în stat poziţia de Biserică dominantă.
423 februarie 1925: Regele Ferdinand promulgă legea de ridicare a Sca­unului Mitropolitan al Ungrovlahiei la rang de Scaun Patriarhal.
41 noiembrie 1925: Regele Ferdinand I înmânează cârja patriarhală, primită din mâna Mitropolitului Pimen al Moldovei, Patriarhului Miron, rostind cuvintele: „Îţi încredinţez cârja de Patriarh pentru a păstori turma Patriarhiei Române”. Reţinem din cuvântarea Majestăţii Sale: „După secole de muncă şi de jertfe răbdătoare ale poporului în întregimea sa, de sus până jos, şi ale clerului mic şi mare, după atâtea fapte mari şi creştineşti ale voievozilor noştri, Atotputernicul ne‑a învrednicit ca, o dată cu împlinirea statului român în hotarele sale fireşti şi după organizarea unitară a B.O.R., să avem rara fericire de a vedea creată cea mai înaltă demnitate bisericească: Patriarhia”.
41927: Concordatul cu Vaticanul nedreptăţeşte B.O.R.
41928: Legea generală a cultelor defavorizează din nou Ortodoxia în faţa catolicismului şi a cultelor minoritare.
411 februarie 1938: Regele Carol al II-lea, dorind să aibă linişte din partea Bisericii, temându-se de forţa crescândă a acesteia în stat, creează un guvern sub conducerea Patriarhului Miron Cristea.
4Septembrie 1947: Regele Mihai I înalţă Episcopia Timişoarei la rang de Mitropolie.
430 decembrie 1947: Regele Mihai I este alungat din ţară, în urma fraudării ale­gerilor, din anul 1946, de către co­mu­niş­tii atei, aduşi la putere de sovietici.