LOADING

Type to search

La Niculiţel: praznic şi rugăciune pentru ploaie

La Niculiţel: praznic şi rugăciune pentru ploaie

Share

Prăznuiţi în fiecare an în ziua de 4 iunie, Sfinţii Mucenici de la Niculiţel: Zotic, Atal, Camasie şi Filip, au ră­mas în conştiinţa credincioşilor ca fiind aducători de ploaie. Sfintele lor moaşte, des­coperite în urma unei ploi torenţiale din toamna anului 1971, au fost depuse la Mănăstirea Cocoşu din jud. Tulcea, iar anul acesta se împlinesc 7 ani de când Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, a reînviat vechea tradiţie religioasă a procesiunii în căruţe împodobite tradiţional, prin care se reface drumul martirajului Sfinţilor, de la Mănăstirea Cocoşu la Noviodunum.
Astfel, sâmbătă 2 iunie, la ora 16.30, alături de credincioşi, Î. P. S. ­Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a pornit, împre­u­nă cu un sobor de preoţi şi diaconi, în cea mai amplă procesiune anuală din Eparhia Tomisului, 22 de km fiind parcurşi doar în căruţe. Traseul a inclus localitatea Isaccea (vechiul Noviodunum), locul unde cei patru Sfinţi Martiri au primit moartea martirică. Punctul final al procesiunii a fost Cripta Martirică de la Niculiţel, unde în ziua de duminică, 3 iunie, a avut loc Sfânta Liturghie, iar la ora 17.00 a început slujba de priveghere. În noapte de 3 spre 4 iunie raclele sfinţilor au fost depuse în antica bazilică, locul unde trupurile lor sfinte au vegheat la păstrarea credinţei strămoşeşti timp de un mileniu şi jumătate.
În ziua de luni 4 iunie, Sfânta Liturghie a fost oficiată în vecinătatea bazilicii de la Niculiţel, de către Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, împreună cu un impresionant sobor de arhierei, preoţi şi diaconi.

La 4 iunie, Martirologiul siriac indică săr­bă­torirea Sfântului Filip, iar Martirologiul ieronimian adaugă pe Zotic, Atal, Eutihie, Camasie, Quirinus şi alţi 28, ale căror nume nu sunt amintite.
Patru martiri din acest grup mare de mucenici, şi anume Zotic, Atal, Camasie şi Filip, au fost înmormântaţi într-o criptă a unei bazilici descoperite pe teritoriul comunei Niculiţel din jud. Tulcea, în toamna anului 1971, cu ocazia unor surpări de teren datorate unor ploi abundente. Localitatea aceas­ta era în antichitate o aşezare romană rurală pe teritoriul oraşului Noviodunum, Isaccea de astăzi. Moaştele mucenicilor au fost depuse într-o raclă specială de lemn şi depuse în criptă, iar în interior, pe peretele de lângă intrare, a fost inscripţionat textul Martirii lui Hristos, apoi înscrierea numelor lor în ordinea în care sunt astăzi cinstiţi. (…)
După ce au suferit pedeapsa capitală, este posibil ca ei să fi fost luaţi de către creştini şi duşi spre îngropare într-un loc mai ferit, pe care l-au găsit la Niculiţel, dar au fost puse iniţial într-o criptă modestă, după care au fost mutate în cripta în care s-au descoperit, probabil atunci când s-a putut ridica şi bazilica respectivă.(…)
Cert este însă faptul că cei 4 mucenici au pătimit împreună. Cercetările arheologice au dus însă la descoperirea unei alte încăperi, situate sub cripta celor 4 mucenici, încăpere în care s-au descoperit numeroase fragmente de oase umane, provenind de la 2 bărbaţi. După felul în care au fost găsite oasele, cercetătorii au fost îndreptăţiţi să afirme că cei 2 au fost şi ei martiri, morţi poate mai devreme, probabil pe la mijlocul sec. al 3-lea, şi reînhumaţi în cripta respectivă. Astfel, ajungem la concluzia că în cripta descoperită la Niculiţel ar fi fost înhumaţi 6 mucenici.
Din cele afirmate până aici reiese că nu există suficiente elemente pentru a putea preciza cu exactitate data şi locul pătimirii acestor 4 muce­nici, dar avem certitudinea că această descoperire a scos la lumină existenţa uneia dintre cele mai vechi bazilici de pe teritoriul ţării noastre, precum şi faptul că, încă de atunci, sfinţii mucenici care au pătimit pentru Hristos erau cinstiţi după cuviinţă.
După descoperirea lor, moaştele celor 4 sfinţi mucenici au fost luate şi depuse în biserica Mânăstirii Cocoşu din jud. Tulcea, unde se află şi astăzi, izvorând mângâiere şi întărire în credinţă celor ce se învrednicesc să ajungă în pelerinaj până acolo.

Previous Article