LOADING

Type to search

Maica Domnului şi mucenicia Sfinţilor Brâncoveni

Maica Domnului şi mucenicia Sfinţilor Brâncoveni

Share

Constantin Brâncoveanu împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, alături de sfetnicul Ianache, au suferit moarte martirică la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, din anul 1714, la Constantinopol, unde fuseseră întemniţaţi cu întreaga familie, în urma mazilirii marelui voievod de către sultanul Ahmet al III-lea, printr-un trimis al acestuia.
Este cu neputinţă pentru un creştin ortodox să nu vadă împletirea dintre existenţa acestui mare Domn al Ţării Româneşti şi evlavia pe care o aveau la Maica Domnului atât el, cât şi membrii familiei sale. Primul canon de rugăciune închinat Martirilor Brâncoveni a fost alcătuit în jurul anului 1725 de către Calinic, Mitropolitul Heracleei, care îi numeşte pe români „mucenici”, ori „jertfă sfinţită” şi „jertfiţi pentru Hristos şi Maica Domnului” cu mai bine de două sute cincizeci de ani înainte de canonizarea lor propriu-zisă.
Născut chiar de „Sântă Mărie Mare”, cum este cunoscută sărbătoarea în popor, Constantin Brâncoveanu, „boier vechi şi domn creştin”, a rămas neclintit în credinţa sa, pe care a mărturisit-o, învrednicindu-se de moarte martirică, tot în ziua Marelui Praznic al Adormirii Maicii Domnului, zi când împlinea 60 de ani.
Dragostea credincioasă pentru Preasfânta Fecioară Maria „l-a îndemnat pe voievodul român să îi închine acesteia Paraclisul de la Mînăstirea Hurezi, pe care, după cum scrie în Pisanie, „Domnul Ioan Constandin Basaraba Voievod l-au înălţat şi cu zugrăveală l-au înfrumuseţat întru cinstea şi lauda Naşterii Maicii Domnului Iisus Hristos şi Pururea ­Fecioarei”.
Luând „pavăza credinţei”, după îndemnul Sfântului Apostol Pavel, domnitorul român şi-a însemnat săbiile domneşti cu icoana Maicii Domnului purtându-l pe Pruncul Iisus, înconjurată de stele. Deasupra medalionului în care se află Maica Domnului, doi îngeri susţin o coroană, probabil coroana voievodală.
Moartea martirică a Voievodului, a celor patru feciori şi a sfetnicului său este o taină a iconomiei Proniei lui Dumnezeu. În „Cuvânt panegiric la Preamărita Adormire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria” alcătuit de „Ştefan Brâncoveanu, fiul preablândului şi preaevlaviosului Domn (…) Constantin Basarab (Brâncoveanu)”, tânărul autor consideră important demersul său „ca să se înveţe şi poporul lui Dumnezeu să pună ca temelie statornică la toată lucrarea călduroasa solire a Născătoarei de Dumnezeu celei pline de dar”.
Să nu prididească niciodată truda dascălilor de şcoală spre a aduce pe copii încă de mici la cunoaşterea faptelor de luptă şi de jertfă din istorie, la iubirea şi respectul pentru valorile poporului nostru, pentru minunaţii „Sfinţi Români” care numără în rândurile lor, la loc de mare cinste, pe Sfinţii Brâncoveni. Intrând cu slavă în Împărăţia Cerurilor, Maica Domnului aduce cu sine, pe un pod de lumină, şi pe martirii ce şi-au dat viaţa pentru apărarea dreptei credinţe.
N.B. Toate citatele au fost extrase din lucrarea „Martiriul Sfinţilor Brâncoveni”, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005.