LOADING

Type to search

Vasilii Blajenîi-Ierusalimul Zilei a Opta

Vasilii Blajenîi-Ierusalimul Zilei a Opta

Share

Unică în lume, catedrala Vasilii Blajenîi de la Moscova reprezintă, atât pentru capitală, cât şi pentru întreaga Rusie, un simbol. Cronicile ruseşti văd în acest ansamblu, plin de fantezie şi culoare, o reprezentare a Ierusalimului celui de Sus. Chiar şi cele 8 turle ale sale par o continuă vestire a veşniciei – a Zilei a Opta … Este atât de neobişnuită această biserică între toate bisericile Rusiei, după cum neobişnuit este, printre toţi sfinţii ruşi, Sfântul Vasilii Blajenîi, patronul ei, un faimos nebun pentru Hristos ce apare gol în toate icoanele. Prăznuirea lui este
pe 2 august.

Săracul Lazăr… Kaganovici!

Frumuseţea acestei catedrale i-a răpit minţile chiar şi lui Stalin. După revoluţia bolşevică din 1917, ea a fost închisă, jefuită de averile sale, transformată în muzeu, iar protoiereul catedralei împuşcat. Biserica nu a fost însă dărâmată. Cel care s-a opus, se pare, ar fi fost chiar Stalin. Mulţi dintre consilierii săi importanţi îi propuneau pe atunci zilnic demolarea unor biserici sub diferite pretexte. A rămas de pomină viclenia bolşevică a lui Lazar Kaganovici Moisievici – un evreu liber-cugetător, ce i-a sugerat într-un rând lui Stalin să dărâme catedrala. Se spune că, prin 1936, acesta s-a prezentat la Iosif Visarionovici cu o machetă a Pieţei Roşii în care aşezase catedrala Sfântului Vasile, în aşa fel încât să poată fi desprinsă uşor de pe ea. A căutat în fel şi chip să-l convingă pe „genialul conducător” cum că biserica ar încurca marile demonstraţii, cursele automobilistice etc. „Şi dacă … odată!” – a încercat el să concluzioneze… La pronunţarea acestor cuvinte, Kaganovici a răsturnat de pe machetă biserica Sfântului Vasilii Blajenîi. Stalin l-a privit îndelung, a stat puţin pe gânduri, după care a pronunţat o frază ce a rămas celebră până astăzi printre moscoviţi: „Lazăr! Aşeaz-o la locul ei!…”
Mulţi pun însă îmblânzirea inimii tiranului pe seama unei minuni a Sfântului Vasile, care nu de puţine ori în timpul vieţii sale îl făcuse să se înfricoşeze chiar şi pe Ivan cel Groaznic….

Înfrângându-l pe Ivan cel Groaznic

Ca să-şi preamărească victoria sa asupra hanatului de Kazan, Ivan cel Groaznic a vrut să-şi lege numele de o catedrală cum nu mai era alta pe faţa pământului. N-a fost să fie însă! Biserica ţarului Ivan va fi cunoscută, la puţină vreme după înălţarea ei, sub numele celui care, toată viaţa, îmbrăcat în haina umilinţei, l-a mustrat şi l-a batjocorit pe ţar pentru mândria şi cruzimile sale. Se povesteşte că o dată Ivan, nezărindu-l pe „nebunul” Vasile la Sfânta Liturghie, a început să-l batjocorească. Sfântul, după un schimb de replici cu ţarul, i-a spus acestuia în cele din urmă: „Ba tu nu ai fost!”. Ţarul s-a revoltat, luând ca martori pe toţi credincioşii. Vasile o ţinea însă pe-a lui: „Ba nu ai fost!… Ai fost pe Dealul Vrăbiilor!”. La aceste ultime cuvinte, Ivan şi-a plecat capul ruşinat… Toată liturghia se gândise cum să-şi mai zidească un palat chiar pe Dealul Vrăbiilor…
La moartea „nebunului” Vasilii Blajenîi a slujit însuşi Mitropolitul Macarie al Moscovei, coşciugul lui fiind purtat pe umeri de ţarul Ivan cel Groaznic şi marii săi demnitari. Acesta va fi înmormântat chiar lângă biserica zidită de Ivan. Ţarul Fiodor, urmaşul la tron al lui Ivan cel Groaznic, va construi un paraclis deasupra mormântului Sfântului. În puţină vreme, biserica va fi completată cu acest paraclis. Cum, în 1580, Vasilii Blajenîi va fi canonizat, ctitoria lui Ivan cel Groaznic ajunge să fie repede cunoscută, după cum am amintit mai sus, sub numele rivalului său. Aşa ceva Ivan nu ar fi putut să ierte dacă ar mai fi fost în viaţă. Ar fi de amintit aici ce au păţit arhitecţii care s-au ostenit cu înălţarea catedralei, deşi întreg poporul îi considera trimişi ai lui Dumnezeu…

Trimişii lui Dumnezeu

Catedrala Sfântul Vasilii Blajenîi a fost construită de doi arhitecţi ale căror nume au fost cunoscute abia în anul 1896, după descoperirea unei cronici din secolul al 16-lea. Numele lor: Barma şi Post­nik. Lucrările la catedrală au durat 6 ani (1555-1561). Biserica centrală poartă hramul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului – ziua în care ţarul cucerise Kazanul, capitala tătarilor, duşmanii de mai multe veacuri ai ruşilor. Cele opt paraclise care o înconjoară sunt închinate tot unor sfinţi, în ale căror zile de praznic ruşii au ieşit învingători asupra hoardelor tătaro-mongole. Într-o legendă ni se relatează că Ivan cel Groaznic urmărea adesea zidirea bisericii sale din cel mai înalt turn al Kremlinului. La sfârşit, impresionat de bijuteria înălţată de necunoscuţii arhitecţi, consideraţi trimişi ai lui Dumnezeu, ţarul i-a întrebat dacă ar mai fi în stare să înalţe o alta mai frumoasă. La răspunsul afirmativ al acestora, el va porunci să le fie scoşi ochii, pentru ca biserica înălţată de ţar să rămână fără egal. Poate că e doar o legendă. Din alte cronici rezultă că trimişii lui Dumnezeu vor fi aceia care vor îngloba paraclisul Sfântului Vasilii Blajenîi în biserica ce avea să-i poarte numele. Cine a fost însă acest Sfânt care l‑a biruit până şi pe Ivan cel Groaznic?

Fericitul Vasile

Născut în anul 1469, într-o familie săracă ce robea pe moşia unui boier din Elohovo, în apropiere de Moscova, Vasilii Blajenîi a lucrat în copilăria sa ca ucenic la un cizmar. După vârsta de 16 ani, el va apuca pe calea unei vieţuiri mai puţin obişnuite – cea a nebuniei pentru Hristos. Dormea sub cerul liber, umbla aproape dezbrăcat, postea îndelung, purta lanţuri pe corp, aşa cum îl vedem înfăţişat în icoane. Mustra întotdeauna minciuna şi ipocrizia la toţi oamenii, fără nici o deosebire. Se spune că, pe când era încă ucenic la cizmărie, i-a prezis unui client că cizmele comandate nu-i vor fi de folos. Ziua următoare, omul a murit. Unui vânzător dintr-o piaţă i-a răsturnat taraba cu franzele, acesta recunoscând îndată că pusese praf de cretă şi var în făină. Sfântul a prevăzut şi marele incendiu de la Moscova din vara anului 1547, vărsând lacrimi amare… Minunile consemnate în cărţile sfinte despre Sfântul Vasilii Blajenîi sunt însă foar­te multe, nemaivorbind de întâmplările legate de „prietenia” lui cu ţarul…

Ierusalimul Blajinului

După o coadă în Piaţa Roşie, ce poate dura chiar şi două ceasuri, pelerinul pătrunde în minunata lume interioară a catedralei. De cum intri în biserică, te întâmpină frumoasa raclă cu moaştele Sfântului Vasilii Blajenîi. Deşi nu atât de pline de fantezie precum arată catedrala la exterior, cele 10 paraclisele sunt decorate cu frumoase fresce de sec. 16. Multe icoane ale acestora sunt, de asemenea, din sec. 15-16. Ghidajul se face în mai multe limbi. Japonezi, chinezi ori occidentali nu mai contenesc cu blitz-urile. Aflăm, printre altele, că, la plecarea sa din Moscova, Napoleon ar fi dorit să arunce această bijuterie în aer. Duminica, la ora zece, în unele paraclise se ţine Sfânta Liturghie. În rest, valuri de turişti ce nu-ţi dau pace… Arareori poţi afla răgaz să te aduni şi să te rogi în vreun colţişor. Şi totuşi, în acest du-te-vino continuu, simţi o pace de Sus ce se pogoară peste sfântul locaş. La mijlocirea, desigur, a Sfântului Vasilii Blajenîi.