Hristos îi cere femeii samarinence apă, să bea. Era foarte cald şi drumul istovitor. Aceasta Îi oferă apă. Bună şi rece. Fără a cere nimic în schimb, fără plată. Ştia, sau poate intuise,  că este bine să oferi cu generozitate măcar ceea ce nu este al tău. Spre exemplu, apa.
Da, apa, „acest element care conţine duh, care conţine viaţă” aşa cum a spus părintele Constantin Coman cu ocazia sfinţirii unei fântâni de piatră de lângă Biserica Sf. Gri­go­rie Palama, din incinta Politehnicii din Bu­cu­reşti. O fântână aşezată lângă un izvor – ne­secat, al harului, care izvorăşte neîntrerupt din învă­ţătura palamită. O piatră albă, iscusit sculptată şi decorată, care elibe­rează răcoarea apei pentru călătorii însetaţi… ai gândului şi ai rugăciunii. Un chivot care conţine viaţă în pântecele rece de piatră şi care ordonează locul din faţa pagodei fa­cul­tăţii – vădit impersonal, „stingherit” parcă de prezenţa bisericii cu care nu s-a obişnuit încă. Ei bine, fântâna este trecerea cea mai soft de la lumea ordonată „politehnic” la lumea energiilor necreate, de­scrisă de Grigorie Palama. Inteligenţa lumii şi deştep­tăciunea Duhului pot poposi, iată, amândouă lângă susurul apei.
Meritul este al Fundaţiei Aldea-Tudo­ra­che, care a finanţat lucrarea. Mai exact, al celor doi fraţi filantropi, oameni de afaceri, însă cu aspiraţii sufleteşti limpezi şi discrete: Radu şi Rareş Tudorache. Mama lor este cea care se ocupă de bunul mers al Fundaţiei şi iată concret realizările!
Desigur, fără prestaţia părintelui paroh Marian Mihai şi a doamnei preotese Haritina, mai nimic nu ar fi fost posibil. Pentru că atmosfera locului este nu numai tinerească, jovială (aşa cum se cuvine unui campus uni­versitar), dar degajă perpetuu o frumuseţe îmbisericită. Care, iată, se ridică la putere acum cu această lucrare în piatră. Două astfel de fântâni vor mai împodobi spaţiile din faţa unor biserici bucureştene. În total: trei surse de apă, de răcoare, de curăţenie, de viaţă, de taifas duhovnicesc, de bucurie pentru copii. Trei surse pnevmatofore, din care izvorşte nu numai apa, ci şi frumuseţea lumii.
Eu unul am „dat bir cu fugiţii” în acea duminică a Sf. Grigorie Palama, sărind cu un imens regret peste chemarea părintelui de a continua festinul duhovnicesc cu o agapă frăţească, de post, „chivernisită” culinar de doamna preoteasă, ale cărei obârşii sunt greceşti. Însă îi promit ca la viitoarea lucrare (care nu se lasă mult aşteptată) nu voi mai face acest lucru…