LOADING

Type to search

Grecia: Minunile Maicii Domnului

Grecia: Minunile Maicii Domnului

Share

Ca organizator de pelerinaj, în 8 septembrie – de marele praznic al Naşterii Maici Domnului – aveam o problemă: unde vom participa la Sf. Liturghie? Eram în Grecia, pe insula Zakintos, iar feribotul către insula Kefalonia pleca la ora 9.45, urmând să ajungem la destinaţie în jurul orei 11. Deci, cum nu se poate mai rău! În mijlocul unui program numit “Grecia: sfinţii insulelor”, cu traseu clar şi ritm susţinut de parcurgere, nu aveam cum să amânăm această plecare şi nici nu exista altă variantă de transport între cele două insule! Dionisie, agentul de turism din insula Zakintos, de la care luasem relaţiile despre portul aflat la o oră distanţă (aici toţi se numesc Dionisie şi Dionisia, după numele sfântului protector al insulei!), mi-a marcat pe hartă cele 3 localităţi cu biserici de pe traseul nostru, sfătuindu-ne să rămânem la slujbă în ultimul sat, în apropierea portului. Aşa încât… ne-am lăsat cu totul în voia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu…

 

Mânăstirea Spilaiotissa

Dimineaţa, la ora 8, am plecat cu microbuzul nostru către nord: aveam de parcurs vreo 30 km, drum şerpuitor, dar bun, prin mijlocul insulei. În satul vizat de noi nu am reuşit să reperăm biserica şi ne-am trezit foarte repede că ieşim din localitate. Am cerut relaţii de la o femeie îmbrăcată în negru, care stătea la marginea şoselei, cu câteva fire de busuioc în mână. Da, şi ea mergea la biserică şi ne-a spus să aşteptăm să îi vină maşina cu prietene şi să o urmăm, dar nu în satul ei, ci în altă parte, la o biserică ce avea chiar hramul Naşterea Maicii Domnului! Ne-am bucurat, n-am cerut alte relaţii şi am urmat-o, pe un drum care a intrat tot mai adânc în munţi. Ni se părea că ne tot depărtam de ţărm şi de port. Până la urmă, am ajuns: în căuşul unei văi mici, o mică mânăstire, maşini multe pentru locul strâmt, steguleţe şi o muzică puternică de strană, cu voci bărbăteşti. Înăuntru, vreo 50 de persoane, un arhiereu şi mulţi preoţi; şi noi, cei 14 români aduşi de Maica Domnului aici! În pustiul munţilor, lumea a venit continuu, în jumătatea de oră cât am putut noi sta în biserică. Ajunsesem la momentul hirotonirii unui monah – Axios! Vrednic este! Dincolo de binecuvântata prezenţă a episcopului cu un sobor atât de mare de preoţi într-un loc atât de izolat, am rămas puternic impresionaţi de cântarea stranei: şapte bărbaţi maturi, cu voci puternice, cântând la unison, cu dăruire, întreaga slujbă! După cum arătau, oameni între 40 şi 60 de ani, ni-i puteam imagina lucrând sau bucurându-se de viaţă şi dansând ca Zorba, dar bucuria şi forţa cu care înaltau cântarea liturgică făceau cu siguranţă să li se ierte toate păcatele! M-am şi gândit: oare noi nu avem în sate, în oraşe, bărbaţi care să cânte astfel la strană?
Ne aflam la Mânăstirea închinată Maicii Domnului Spilaiotissa (“Cea din peşteră”), numită astfel după icoana Maicii Domnului, ascunsă într-o peşteră din acest loc în perioada prigoanei asupra icoanelor (726-842). Creştinul care a găsit această icoană a construit aici o capelă pentru a o adăposti, locul devenind cu timpul foarte cunoscut. La mijlocul sec 16, călugărul Ioannikios începe construcţia mânăstirii pe acest loc, donându-şi pământurile şi strângând cu greu fonduri pentru această lucrare de ctitorire. În 15 mai 1747 mânăstirea a fost jefuită, iar în 1953 a fost distrusă de un cutremur, dar a fost reconstruită. Curând după întoarcerea sa acasă (1994), ÎPS Chrisostomos, Mitropolit de Zakintos, s-a străduit să ajute la renaşterea acestei mânăstiri neglijate, astfel încât acum e complet restaurată.
Ne-am închinat cu evlavie la icoana Maicii Domnului “Spilaiotissa” , desprinzându-ne cu greu din biserică, pentru a nu pierde feribotul spre insula Kefalonia, următoarea noastră destinaţie în programul pelerinajului.

 

Biserica Sf. Maria cu şerpi

Kefalonia e cea mai mare şi mai muntoasă insulă ionică (muntele Enos, 1628 m). Şoseaua  pe care am mers din port spre Markopoulo, în sudul insulei, e străjuită pe stânga de munţi şi pe dreapta de mare, urmărind ţărmul terasat. Toate satele sunt aşezate în pantă, de-a lungul ţărmului.
Am ajuns la biserica din Markopoulo pe la prânz, după ce se terminase slujba. Dar a apărut un bărbat care ne-a deschis biserica, lăsându-ne nu doar să ne închinam la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu şerpi, ci răbdându-ne şi să facem Paraclisul Maicii Domnului.
Minunea apariţiei şerpilor în fiecare an e îndeobşte cunoscută în lumea creştină, deşi ea intrigă în continuare. În 6 august – de Schimbarea la Faţă a Domnului – o anume specie de şerpi, de aprox. 60 cm lungime, care au semnul crucii pe cap şi pe limbă, apar la baza vechii clopotniţe a bisericii din Markopoulo, pentru ca să dispară în ziua de 15 august, după slujba închinată Adormirii Maicii Domnului! E un miracol, unul dintre multele pe care Maica Domnului le face pentru a întări credinţa oamenilor. Nu se ştie de unde apar aceşti şerpi prietenoşi şi nici unde dispar după praznic, dar în timpul slujbei şerpii intră în biserică şi urcă pe icoane, preoţii slujesc ţinându-i în mână şi uneori se urcă pe credincioşii care îşi doresc atingerea lor, ca pe un semn de binecuvântare. Localnicii aşteaptă în fiecare an cu înfrigurare aceste apariţii, pentru că în singurii ani în care şerpii nu au ieşit din pământ – 1940 şi 1953 – s-au produs catastrofe: război, cutremur devastator.
În anul 1924, când Grecia a adoptat calendarul pe stil nou (gregorian), localnicii au fost foarte curioşi să vadă la care dată vor apărea şerpii, dar aceştia au venit după noul calendar, întărind astfel credinţa oamenilor că trebuie să facă ascultare de hotărârile Sfântului Sinod grec!
Legenda spune că, pe la anul 1400, pe locul actualei biserici se afla o mânăstire de maici, închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Secole de-a rândul, la atacurile piraţilor, călugăriţele s-au rugat Fecioarei Maria să le protejeze. În anul 1705, când piraţii lui Barbarossa au invadat insula, călugăriţele s-au rugat Maicii Domnului să le transforme în şerpi, pentru a nu fi capturate şi pentru a salva astfel mânăstirea şi insula. Maica Domnului le-a ascultat ruga, mulţimea de şerpi pe care piraţii i-au găsit în zona mânăstirii determinându-i să părăsească repede insula, de frică. De aceea, biserica se numeşte a Maicii Domnului cu şerpi.

Crinii înfloriţi ai Maicii Domnului

La biserica din Markopoulo am întrebat unde este localizată biserica în care, an de an, tot de Adormirea Maicii Domnului, înfloresc crinii uscaţi puşi la icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Mare ne-a fost mirarea aflând că această minune, despre care se ştie foarte puţin, are loc la doar două sate depărtare, cam la 3 km de biserica cu şerpi, în satul Pastra. Binecuvântată Kefalonie!
Am ajuns pe la ora 1 după-amiază, în arşiţa zilei de 8 septembrie, dar şi această biserică era închisă. La Primărie am găsit înţelegere şi, după un scurt telefon, cineva a venit să ne deschidă biserica şi să ne dea câteva explicaţii necesare. Ne-am închinat cu toţii la icoana Maicii Domnului Gravaliotissa, care păstra câteva fire de crini cu lujerul uscat, dar cu flori îmbobocite în urmă cu doar 3 săptămâni.
Istoria icoanei şi a minunii care se petrece anual este foarte frumoasă; pe vremea când contele Lianos era stăpânul satului, într-un an, pe la începutul lunii august, a trimis slujbaşii să cureţe câmpul, în vederea recoltei. Unuia dintre slujbaşi i s-a întâmplat un lucru uimitor: a găsit o bucată mare de lemn în iarbă şi, ridicând-o, a realizat că era o icoană a Maicii Domnului! A lăsat icoana într-o căpiţă de fân şi a mers repede la stăpân acasă, să-l anunţe. Stăpânul era însă ocupat, aşa că i-a spus să ducă icoana la Biserica Sf. Dimitrie. În noaptea care a urmat, stăpânul a visat-o pe Sf. Fecioară Maria, care i-a spus: “De ce mă iei de la casa mea?”. Când s-a trezit, stăpânul a fost foarte speriat, a mers la biserică şi a luat icoana la el acasă. În acea vreme, avea o fiică bolnavă, care stătea în cărucior cu rotile. Când fiica sa a văzut icoana, s-a ridicat în picioare şi s-a închinat ei, tămăduindu-se pe loc! Stăpânul a construit biserică pe locul în care se aflase icoana.
Dar s-a mai întâmplat un lucru uimitor: slujitorul a găsit în locul în care a aflat icoana şi un crin al Maicii Domnului! De aici deriva tradiţia locală: în fiecare an, la 15 august, femeile satului culeg crinii Maicii Domnului (o anume specie de crin) şi îi ţin la icoanele Preacuratei din casele lor. Îi păstrează uscaţi până în data de 1 august următor, când duc aceste flori la biserică. Preotul deschide geamul care acoperă icoana şi pune toate aceste flori uscate la icoană. Între 10 şi 15 august, lujerii uscaţi înmuguresc şi florile se deschid! În 15 august, la sfârşitul Liturghiei, preotul deschide icoana şi dă crinii Maicii Domnului credincioşilor din biserică.
Am văzut expresia blândă şi zâmbitoare a Preasfintei, am văzut câteva fire rămase de la sărbătoarea din august şi ne-am rugat fierbinte pentru toţi ai noştri, care, ca şi noi, nu au ştiut de acest loc în care, anual, Maica Domnului dăruieşte direct, cu adevărat, flori celor care o iubesc şi i se închină.