LOADING

Type to search

Pelerini în inima Bizanţului (III)

Pelerini în inima Bizanţului (III)

Share

Cappadocia nu este numai “ţinutul cailor frumoşi” sau al “troglodiţilor” (în greacă troglodytes, termenul desemnându-i pe cei care trăiau în văgăunile aşezărilor subterane), ci şi un loc în care pelerinul vede cele mai frumoase peisaje pe care le-a făcut Creatorul. 

 

Tricolor din flori de câmp

Întinderile nesfârşite ale Podişului Anatolian ne-au adus sub priviri o simfonie în culori brodată din flori de câmp: maci roşii ce-şi trag seva din pământul “împurpurat de sângele creştinilor martiri”, snopi de flori de sânziene de culoarea luminii, pâlcuri de albăstrele sau flori de cicoare – toate alcătuind un frumos tricolor de… Cappadocia.
În Asia Mică, vegetaţia spontană are o frumuseţe şi o prospeţime aparte: parcă  este aşezată de mâna unui grădinar iscusit şi face casă bună cu terenurile agricole. În livezi, caişii, piersicii şi cireşii dădeau în pârg. Rodia pitică era în floare, iar în zare argintiile plantaţii de măslini ţeseau un covor urzit parcă pe lumina veşniciei. Nu lipsesc nici lanurile de viţă de vie, nici “măslinul rusesc”, adică salcia albă care se pleacă lângă salcâmul înflorit…
Turcia dispune de o infrastructură de invidiat; deşi nu e membră a UE, echipe întregi lucrau la  redimensionarea unor străzi, astfel ca fiecare arteră de circulaţie să aibă cel puţin trei benzi pe o parte şi trei pe cealaltă. Ni se perindă sub ochi nesfârşite păduri de conifere, rod al unor serioase programe de împădurire. Razele joacă alene şi, ridicând privirea înspre Cezareea, în zare, se prefigurează o culme albă, de nea; pe căldura toridă, pentru o clipă, ai dori să atingi înzăpezitul vârf… Este Muntele Erciyes, cel mai înalt din Cappadocia (3916 metri). Muntele Erciyes (la est), dar şi munţii Hasan (la vest), în trecutul geologic au fost vulcani activi, care au schimbat configuraţia Podişului Anatoliei. În timp au rezultat acei munţi de tuf calcaros cu forme ciudate, în care localnicii “troglodiţi” şi-au găsit adăpost, fugind din calea năvălitorilor. Romanii credeau că cel care urcă pe culmea Muntelui Erciyes va putea să vadă întinderea albastră a Mediteranei şi a Mării Negre… Dar, dincolo de lumea materială şi mărginită, noi am căutat în Turcia mărturii despre  veşnicie…

Pe urmele Sf. Grigorie Teologul

În Capadocia – ţinut astăzi islamizat în mare parte, dar cândva inima Eparhiei în care a slujit Sf. Vasile cel Mare (330-379) – am încercat să redescoperim locurile prin care statornicul prieten al Marelui Vasile – Sf. Grigorie Teologul, născut la Arianz, o localitate aflată în apropierea Nazianzului, pe la anul 330, într-o familie de aleşi creştini – a slujit Cuvântul lui Hristos. Am păşit în Biserica Sf. Grigorie Teo­logul din actuala localitate Guzelyurt (fostă Nazianz), situată la 45 km de Aksaray. Astăzi, sfântul locaş este trasformat în geamie, iar localnicii nu ştiu mare lucru despre Marele Cuvântător de Dumnezeu Grigorie. Fost Patriarh Ecumenic de Constantinopol între 27 noiembrie 380 şi mai 381, puţin timp preşedintele Sinodului II Ecumenic din 381, de la Constantinopol, Sf. Grigorie de Nazianz a rămas în istorie ca “Teologul Sfintei Treimi”.  În ghidul pe care l-am cumpărat din Turcia (ediţia în franceză), din cele douăsprezece rânduri sumare referitoare la importanţa localităţii Guzelyurt (Gelveri), în trei e zugrăvită  personalitatea Sfântului. Reţinem: “… un călugăr pe nume Grigorie de Nazianz, care a propovăduit creştinismul, făcând din Nazianz un centru important…”

Prietenie pe veci

Drumul Sf. Grigorie Teologul e marcat de întâlnirea la Athena cu Sf. Vasile cel Mare. Prietenia care i-a legat toată viaţa – mai târziu şi cu Grigorie de Nyssa, fratele Marelui Vasile – are la bază modelul Prea Sfintei Treimi. Poate de aceea, teologia celor trei capadocieni şi-a pus amprenta asupra lucrărilor Sinodului II Ecumenic din 381, al cărui preşedinte a fost o scurtă perioadă Grigorie de Nazianz. Hirotonit în anul 361, acesta cu greu se lăsă convins să slujească, firea lui poetică şi contemplativă fiind înclinată spre rugăciune, spre viaţa de mânăstire, fugind adeseori de lume.  Grigorie a dat bir cu fugiţii (considerându-se nepregătit pentru o Taină aşa de mare) la mânăstirea înfiinţată de prietenul său Vasile, de pe malul râului Iris, în Pont. Va face lafel şi în 371, când Marele Vasile îl aşază în scaunul de Episcop de Sasima. Fiind mai preocupat de convorbirea cu Dumnezeu, nu întâmplător înalta sa teologie a rămas normativă pentru Biserică. Abia în 379, la insistenţele unor creştini veniţi din Constatinopol, Sf. Grigorie Teologul porneşte înspre capitala Bizanţului, unde va sluji în Capela Învierii, pe atunci singurul locaş ortodox, celelalte fiind ocupate de ereticii arieni. În capela Învierii a rostit “Cele cinci cuvântări teologice”, de unde i s-a şi zis Grigorie Teologul.

Biserica-geamie

Aproape nimic din Nazianzul de astăzi nu mai dă mărturie despre Sf. Grigorie Teologul. Materialele informative menţionează existenţa a cinci biserici creştine în fostul Nazianz, iar una dintre ele – despre care se ştie că se înalţă pe un loc unde a slujit Sf. Grigorie Teologul – e astăzi geamie. Ne minunăm cu toţii de adaptările la care a fost supus acest locaş, care până pe la 1924 a aparţinut grecilor ortodocşi. Catapeteasma a  fost mutată din altar şi aşezată – potrivit regulilor cultului musulman – înspre Mecca.  Amvonul bisericii din Nazianz e încă la locul lui. Îmi ridic privirea la amvon şi, pentru o  clipă, îmi răsună în minte nemuritoarele cuvinte ale Sf. Grigorie de Nazianz rostite în faţa ierarhilor participanţi la Sinodul II Ecumenic, în istorica Biserică “Sf. Irina” (astăzi depozit din complexul muzeal Top Kapî din Istanbul): “Gândul şi limba îmi vor fi pururea la Prea Sfântă Treimea mea. Cu râvnă O voi apăra… Fraţilor, amintiţi-vă ostenelile mele şi câte am suferit pentru Ortodoxie” (din Vulturul rănit. Viaţa Sf. Grigorie Teologul de Stelianos Papadopoulos). Marele Cuvântător de Dumnezeu e cunoscut drept “Teologul Prea Sfintei Treimi”, însă puţini ştiu că tot el a creat genurile literare ale autobiografiei şi necrologului; mai mult, e creatorul propriu-zis al poeziei creştine, creaţie către care s-a aplecat după anul 381, când a revenit în Nazianzul drag, retrăgându-se apoi la Arianz, perioadă din care avem Poemele teologice.

Biserica-închisoare

Ne îndreptăm înspre o altă fostă biserică ortodoxă (de secol 18), din Nevşehir, fosta Nyssa, veche aşezare în care a slujit celălalt capadocian cu acelaşi nume, Sf. Grigorie de Nyssa (335-395), fratele mai mic al Sf. Vasile cel Mare. Ocolim municipiul Aksaray – reşedinţă a provinciei Cappadocia, localitate străjuită de Muntele Hasan şi vechi punct de legătură între cele patru zări pe Drumul Mătăsii… Biserica din Nevşehir nu era în progamul pelerinajului, dar ghidul turc, d-l Ali Onder, a dorit să deschidă pelerinului român şi acest sfânt locaş. Ni se spusese că biserica fusese transformată şi adaptată – după 1924 – în închisoare! În ziua pelerinajului nostru, autorităţile locale, negăsind cheia bisericii-închisoare, au tăiat zăbrelele ce ţineau loc de uşă. Ne-am bucurat că am fost între primele grupuri de pelerini care am păşit – după mulţi ani – în acest loc. Ne-am întristat de starea jalnică în care e acum biserica, cu trupul despărţit de alţi pereţi în celule, cu latrina în locul altarului, cu pictura acoperită de var. Ne-am simţit neputincioşi şi, la ceas de Lumină lină, am făcut ce ne este la îndemână nouă, creştinilor: ne-am adunat ad-hoc într-o mică biserică vie,  în faţa zidirii din Nevşehir, şi împreună cu părintele Cătălin Niculescu, directorul Agenţiei de Pelerinaj “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Bucureşti, am cântat Tatăl nostru. Ştiam că nu avem voie să ne manifestăm credinţa în spaţiul public islamizat, dar rugăciunea noastră şi cu siguranţă Duhul lui Dumnezeu nu numai că ne-au întărit, dar au stors lacrimi şi ghidului turc… “Îmi cer scuze pentru ceea ce a făcut poporul meu din această biserică”, a spus d-l Ali Onder, preşedintele Alsero Travel Agency din Turcia, promiţându-ne: “Voi face toate demersurile ce îmi stau în putinţă şi voi informa organismele noastre guvernamentale, pentru ca şi această biserică să fie introdusă în circuitul pelerinilor care vin din România în Turcia”.