LOADING

Type to search

Pelerin alături de Sfinţi

Pelerin alături de Sfinţi

Share

Credincioşii plini de evlavie din Fălticeni au simţit nevoia să se întâlnească la ei acasă cu cei ce mijlocesc pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Astfel, au cerut ca binecuvântare pentru câteva zile racla cu moaştele Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei. Eu, nevrednicul, am fost rânduit să însoţesc racla şi să veghez la picioarele Sfântului pe par­cursul acelor zile vrednice de consemnat (7 august-10 august 2009)…

 

Mânăstirea Secu de la poalele Mun­te­lui Vasan, din ţinutul Neam­ţu­lui, e un vechi şi însemnat monument istoric de artă şi cultură românească, care cinsteşte deopotrivă pe ctitorii care au întemeiat-o şi au zidit-o, pe ostenitorii care au lucrat la întărirea şi înflorirea ei, pe păstrătorii care ne-au lăsat-o nouă moştenire nepieritoare şi pe noi, vieţuitorii ei de astăzi, care stăm strajă neadormită pentru ca acest monument să fie prilej de bucurie şi binecuvântare pentru cei ce se vor apropia cu gând smerit…
În şedinţa din 12-13 februarie 2007, Sf. Sinod al B. O. R., la propunerea Sinodului Mitropolitan Iaşi, a aprobat canonizarea Mitropolitului Varlaam Moţoc. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc la data de 30 august 2007, la Mânăstirea Secu, unde se află şi mormântul marelui ierarh, în prezenţa a numeroşi ierarhi din ţară şi de peste hotare. Osemintele i-au fost deshumate, în 4-5 iunie 2007, din mormântul aflat în peretele de sud al bisericii mânăstirii.
Dacă în 2007 Sf. Ierarh Varlaam a îngăduit să particip, cu nevrednicie, la pregătirea pentru aşezarea în raclă a cinstitelor sale moaşte, binecuvântările Sfântului nu s-au oprit aici. Noi, părinţii ce am fost rânduiţi să primenim Sfintele Moaşte, am fost cuprinşi de emoţii sfinte şi vom purta de-a pururi în suflete acele clipe de evlavie îngerească. Până atunci nu am mai fost părtaş la o astfel de bucurie.
Încă din ajun, Sfântul şi-a făcut din plin simţită prezenţa printre noi. Cu o seară înainte, toate cele necesare pentru aşezarea Sfintelor Moaşte în raclă au fost aduse în Paraclisul Adormirii Maicii Domnului, unde se mai află osemintele a doi cuvioşi ce au trăit în Mânăstirea Secu în veacul 20: Ieroschimonahul Vichentie Mălău şi Ieroschimonahul Antim Găină. Aşa au vrut sfinţii să se întâlnească în rugăciune, în bucuria cea netrecătoare şi veşnică a comuniunii, în mânăstirea lor de metanie.
Unul dintre părinţi, care a deschis întâiul uşa paraclisului în dimineaţa în care Sfintele Moaşte urmau să fie aşezate în raclă, a simţit un miros deosebit de frumos, o mireasmă  aducătoare de multă pace şi bucurie lăuntrică. Această mireasmă s-a păstrat pe tot parcursul pregătirii Sfintelor Moaşte, până când au fost aşezate într-o frumoasă raclă din argint şi aur, ce a fost dusă, în glasuri de cântări îngereşti, în biserica Mânăstirii Secu.
De ziua prăznuirii sale, Sfântul a început să fie simţit intens de către cei bolnavi şi de către cei chinuiţi de duhuri necurate… Multe rugăciuni, suspine şi lacrimi sunt aşezate zilnic la racla Sfântului, iar minunile ce se săvârşesc, atât tainic, cât şi vizibil, sunt vrednice de consemnat. Acest izvor de binecuvântări, ce se revarsă nu numai peste credincioşi, ci şi peste mânăstirea noastră, nu a trecut neobservat…
Cu binecuvântarea Î. P. S. Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, şi a Î. P. S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Sfintele Moaşte ale Sfântului Ierarh Varlaam au fost trimise de la Mânăstirea Secu la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni, unde au fost primite în mod solemn.
Am plecat din mânăstire în jurul orei 14:30, în glasuri de clopote şi de toacă, în miros de tămâie şi cântări din Acatistul Sfântului Ierarh Varlaam. Mulţi părinţi monahi şi credincioşi erau în curtea mânăstirii, cuprinşi de emoţie, căci era prima ieşire a Sfântului în eparhia pe care o păstorise cu mai bine de 350 de ani în urmă.
Drumul… parcă am zburat; nici nu am simţit când a trecut. Am fost întâmpinaţi de un sobor de zece preoţi, în frunte cu Preotul Paroh Adrian Brădăţanu, de mulţime de credincioşi, de glasuri de clopote şi de o zi însorită, adusă parcă şi ea din altă lume, ca prinos pentru credinţa fierbinte a oamenilor locului.
Cu toţii, însoţind racla Sfântului, am intrat în biserică, unde s-a cântat Acatistul Sfântului Ierarh Varlaam. S-au adus mulţumiri şi s-au citit cuvinte de folos. Rândul de credincioşi nu s-a oprit de la venerarea Sfântului decât târziu în noapte. A doua zi, credincioşii l-au întâmpinat pe Sfânt dis-de-dimineaţă şi nu s-au despărţit decât după miezul nopţii. Aveau atâtea să îşi spună…
La un moment dat a venit la mine o copilă de vreo 6 anişori, privindu-mă sfioasă cu ochii ei mari şi cuminţi: „Părinte, ieri am venit cu mama şi mi-am sfinţit brăţara de racla sfântului, dar aseară mama mi-a făcut baie şi eu aveam brăţara la mână, iar acum nu ştiu dacă mai este sfinţită sau trebuie să o sfinţesc din nou”… „Pentru sufleţelul tău curat, Alexandra, sigur brăţara a rămas sfinţită, dar mai atinge-o dacă vrei, ca să fii sigură şi să rămâi cu inimioara împăcată…”
Tot în acele zile o bătrânică mă întreabă: „Şi iconiţele aiestea mititele cu sfântul le daţi degeaba?”. „Nu degeaba, vi le dau cu binecuvântare. Bucurie sfântă vă doresc!”. „Părinte, ne-aţi adus în aceste zile Ierusalimul la Fălticeni. Nu-mi vine să cred!”. „Nu eu, Dumnezeu vi l-a dăruit, iar Sf. Varlaam a dorit să vă binecuvinteze. Aveţi Ierusalimul în inimă tot timpul”. Parcă şi acum aud rugăciunile celor ce au fost atunci pelerini la racla Sfântului: „Sfinte, ajută-mă, că sunt bolnavă!”, „Sfinte, iartă-mă!”, sau: „Ai grijă de mine!” , „Al tău sunt eu, mântuieşte-mă!” , „Sfinte, nu mă lăsa!”, „Sfinte ai grijă de mama, că plânge mereu!”… Aşa cum spunea cineva, cuvintele sunt lacrimile celor care au vrut demult să plângă şi nu au putut…
Stând în preajma Sfântului, ascultând bucuriile, dar şi durerile oamenilor, văzându-le credinţa fierbinte şi arzătoare, nu se poate să nu primeşti putere, răbdare şi alte daruri duhovniceşti, pe care ţi le strecoară Domnul încet şi tainic în suflet. Uiţi de tine şi de oboseală şi ţi se umple inima de bucurie…
M-am întors în mânăstire plin de nădejde. Acum sunt convins, mai mult ca niciodată, că Sf. Varlaam are grijă de noi, toţi cei care îi cerem ajutorul. La racla Sfântului am poposit adeseori în drumul vieţii, purtând cu nădejde pe umeri crucea pe care mi-a dăruit-o Domnul, căci ispitele vin şi bat la uşa oricărui muritor, ba chiar intră neinvitate înăuntru. Sfântul, de fiecare dată când i-am cerut ajutorul, mi-a şoptit tainic să ţin mai strâns crucea şi să o îmbrăţişez cu bucurie,  mângâindu-mă cu glas înalt şi înţelept, adâncit în inimă.
Prin Sfinţi Dumnezeu ne invită să căutăm frumuseţea adevărată care este în noi înşine.