LOADING

Type to search

Manastirea Daniil Sihastrul

Manastirea Daniil Sihastrul

Share

Era odată, într-o ţară tare verde, într-o poiană, pe creste sus – ca să fie mai aproape de Dumnezeu – o mânăstire a dreptei credinţe, închinată unui pustnic sfânt. Frumoasă era ca şi credinţa ce-o ţinea, iar rânduiala athonită a slujirilor de noapte era plăcută Ziditorului… Dar zavistnicul diavol şi-a făcut de lucru şi în ăst colţ de rai şi cu foc mistuitor a ars chiliile celor ce-l ardeau cu rugăciunile lor.

Tara cea verde de lângă cer se numeşte Bucovina, iar mânăstirea era închinată Cuviosului Daniil Sihastrul, duhovnicului muşatinului Ştefan. Era – pentru că n-a mai rămas decât biserica şi ferma aşezământului: restul s-a mistuit în flăcări, la început de an. Când nevoinţele sunt mai mari, atunci şi ispitele sunt pe măsură; iar dacă monahii de aici s-au sârguit la rugăciunile de noapte, ţinând tipicul Athosului, atunci şi piedicile vrăjmaşului s-au înmulţit. Că n-a putut răbda el loc de tihnă şi pace duhovnicească, unde se dădea slavă Domnului.

Numai că Dumnezeu lucrează prin oameni şi ştiut este că bucovinenii sunt oameni credincioşi, vrednici şi cu mare dragoste de frumos. Aşa că nu cred că vor răbda nedreptatea aceasta mult timp. Deja au sărit în ajutorul celor cinci nevoitori călugări mai mulţi creştini din Vicov, Straja, Laura, ba chiar şi din Bilca!

Ştiu că primarul Vicovului de Sus a dus din vistieria sa personală primele ajutoare monahilor. Gheorghe Schipor, înainte de a fi diriguitorul urbei, este mai întâi de toate bun creştin. Mai înainte de alegerile nu demult isprăvite, în loc de costisitoarea campanie publicitară, a găsit cu cale că este mai nimerit să ceară ajutorul Domnului şi sfaturile monahilor athoniţi. Şi aşa gând bun având şi faptă pe măsură, şi-a luat câţiva consilieri şi alţi câţiva preoţi vrednici şi a purces la rugăciune în Grădina Maicii Domnului. Părintele Ionel Maloş spune că mult s-au folosit şi într-adevăr, iată că aceiaşi oameni de ispravă au dat fuga şi la focul de la mânăstire. Am văzut câteva imagini filmate în timpul necazului întâmplat şi am recunoscut maşina care a reuşit să urce pe munte, căci cu acelaşi jeep urcasem vara trecută şi eu la mânăstire.

Constantin Schipor şi-a întrebat atunci feciorul unde se duce, când dădea să iasă pe poartă, şi aflând că urcă la schit, l-a certat că „merge la oamenii lui Dumnezeu cu mâna goală”. Drept pentru care Marius a coborât în beci şi a luat „măcar patru saci cu cartofi”, cum l-a povăţuit tatăl. Om sfielnic şi smerit, stareţul bihorean al mânăstirii, Partenie, a cărat şi el pe umeri unul din saci, căci ceilalţi monahi s-au întâmplat pe la alte ascultări.

Nu cred că Gheorghe Poleucă, sub mâna căruia vicovenii au reconstruit atât de frumos Lainiciul, va sta deoparte la rezidirea acestui sfânt lăcaş. De cum se va împrimăvăra, primarul Gheorghe Schipor deja vrea să înceapă să construiască un drum de acces prin pădure, pentru ca mai apoi să-i fie înlesnită rezidirea mânăstirii.

Să le ajute Dumnezeu, că „El le face pe toate, noi doar trudim” – cum zice părintele Maloş.

George CRASNEAN