LOADING

Type to search

Avva Gavriil de la Panagouda

Avva Gavriil de la Panagouda

Share

Bătrânul acesta a ajuns la dragoste. Şi când ajungi la iubire, ai ajuns la Dumnezeu… Orice teologie păleşte în preajma unor astfel de oameni şi orice sistem filosofic e de prisos când părintele Gavriil îţi dă binecuvântarea însoţită de surâsul său de copil…
Cu adevărat, nu poartă de grijă celor vremelnice avva Gavriil şi, dispreţuind cele pentru trup, el cată să nu lege prietenie cu oamenii din lume, curăţindu-şi aducerile aminte, grăind puţin şi numai dacă este nevoie, numai dacă Duhul Sfânt îi descoperă vreun cuvânt de folos către oarece creştin venit pentru bucurie şi binecuvântare. În preajma lui şi cugetarea vatămă, iar gândul se curăţeşte şi sufletul se-mbucură de bucurie negrăită!
Grec de neam, nimeni nu simte că avva ar aparţine vreunei naţii, ci toată lumea se bucură că Ortodoxia are astfel de trăitori! Şi eu auzisem, de la părintele Gavriil din Prodromu, de monahul din Panagouda, aşa încât, când doi ruşi din Moscova – Nikolai şi Anton – mi-au propus să mergem la bătrânul nevoitor, am acceptat imediat, deşi nu ştiam drumul nici unul dintre noi. Am apucat pe cărare în jos, pe lângă Kutlumuş, şi bineînţeles că ne-am rătăcit, dar până la urmă, cu ajutorul povăţuirilor părintelui Spiridon, care locuia prin preajmă, am dibuit chilia lui avva Gavriil. A ieşit gheronda afară, binecuvântându-ne pe toţi, şi atât de nepământean a fost părintele, încât nimeni nu l-a întrebat nimic: bine ne era nouă acolo, încât n-am mai fi voit a pleca şi nici răspunsuri a afla, pentru că ne ajungea harul bătrânului! Abia după ce am plecat, ne-am zis toţi că trebuie să revenim şi să cerem sfat de la avva! Ceea ce ruşii au şi făcut în dimineaţa următoare. Mi-au explicat că vor merge zilnic la oteţ după binecuvântare, până pleacă către casă! În Rusia se ştie că bătrânul a căpătat trecere înaintea lui Dumnezeu şi pentru orice se roagă el, Domnul îi plineşte rugăciunea! De aceea, când vreme îndelungată nu plouă în Munte, monahii dau fuga la avva Gavril, să roage pe Domnul să slobozească baierile cerului! Şi fiindcă mult poate rugăciunea dreptului – povesteau ruşii –, stropii de apă udă grădina Maicii Domnului întotdeauna…
Mie mi s-a părut că bătrânul nu trăieşte în lumea aceasta, ci îşi are toată nădejdea în cea viitoare, iar sufletul lui se odihneşte în acestă libertate, nepurtând de grija celor vremelnice. Pentru aceasta este, cred, avva Gavriil un bătrân atât de frumos…