LOADING

Type to search

Despre Ortodoxie, cu dogmatistul american Peter Bouteneff

Despre Ortodoxie, cu dogmatistul american Peter Bouteneff

Share

Cred că nu multă lume ştie că singura Asociaţie ce-i cuprinde pe dogmatiştii ortodocşi din toată lumea fiinţează tocmai la… Arad! Deşi pare neverosimil, singurii teologi dogmatişti care s-au gândit să-şi reunească oficial confraţii sunt doi profesori români din Ardeal: pr. prof. dr. Ioan Tulcan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad, şi conf. dr. Cristinel Ioja, de la aceeaşi facultate – care au reuşit să creeze AITDO: Asociaţia Internaţională a Teologilor Dogmatişti Ortodocşi, sub egida căreia s-a desfăşurat, între 11 şi 14 iunie 2009, a doua ediţie a Simpozionului Internaţional de Dogmatică de la Arad, pe tema: „Tradiţie şi dogmă. Ce fel de Teologie Dogmatică pro­punem pentru vremurile de azi?”.
Există prejudecata că acolo unde sunt profesori de Dogmatică, trebuie să te înarmezi cu un limbaj adecvat ca să faci faţă unei aşa-numite „abstractizări a credinţei”. Ceea ce am găsit însă la Arad a fost cu totul altceva: am văzut oameni tari în credinţă ce puneau mult suflet în demonstraţiile lor, devenind chiar pătimaşi pentru Dumnezeu! Şi ca să ilustrez aceasta, voi reda patru răspunsuri la întrebările pe care i le-am pus profesorului Peter Bouteneff, într-una din pauzele de cafea ale simpozionului.

 

Cât de importantă este pentru dvs. cunoaşterea mistică, în raport cu cunoaşterea raţională a lui Dumnezeu?
Cred că ţelul unui teolog este să le unească pe cele două, până nu mai gândeşte că acum îmi folosesc mintea raţională, acum îmi folosesc facultăţile mistice… Mintea însăşi nu poate deveni mistică, pentru că ea este raţională. Dar Dumnezeu a creat-o astfel, oricum. Asta face mintea: gâtuie partea mistică, însă, coborâtă în inimă, poate ajunge la cunoaşterea mistică prin rugăciune, prin liturghie, prin taine… Ţelul este să devii o persoană întreagă, nu una împărţită în raţional şi spiritual. Totul este o fiinţă completă, acesta este ţelul nostru. Poate nu v-am răspuns exact la întrebare, dar…
Nu, este în regulă. Altceva acum, o temă care frământă şi dezbină lumea, deşi ar trebui să o unească: ecumenismul. De acolo, de peste ocean – şi între atâţia protestanţi şi catolici –  îi daţi vreo şansă, vreun viitor?
Nu. Nu cred că cineva se poate aştepta la un ţel concret, la o unire în Biserica Ortodoxă în timpul vieţii noastre! Dar cred, în schimb, că ecumenismul aduce un lucru incredibil: dialogul! Eu cred că în ecumenism cel mai important este procesul, pentru că procesul dialogului este în sine un ţel: să porţi un dialog cu un catolic care chiar înţelege ce spun, ca ortodox, iar eu chiar înţeleg ce spune el, din punct de vedere catolic! Asta este deja un mare pas făcut şi să sperăm că este lucrarea lui Dumnezeu (şi nu a noastră, a oamenilor), pentru că măcar începem să ne înţelegem unii pe alţii. Doar prin a ne înţelege unii pe alţii putem începe să îi convingem pe ceilalţi de adevărul Ortodoxiei. Dar neapărat, înainte de a-i convinge de dreapta credinţă, trebuie să-i ascultăm şi să-i înţelegem. Desigur, noi credem şi mărturisim că Biserica Ortodoxă este Biserica. Ea este Naosul, Corabia tuturor creştinilor! Eu sunt implicat în dialogul ecumenic, nu din cauză că aş fi un partizan al unificării, dar sunt obligat să discut cu ei, fiindcă sunt lângă mine. Şi sunt foarte mulţi ceilalţi în America!
O.K. Şi dacă tot discutaţi, puteţi trece chiar şi peste Filioque, în dialogul cu catolicii? De fapt şi cu protestanţii, că ei au eliminat „de toate” din Catehismul catolic, dar (interesant lucru) eresul acesta, nu!
În cele din urmă, nu, pentru că adaosul acesta este o problemă majoră, pe care atât catolicii, cât şi ortodocşii o recunosc. Ortodocşii nu sunt nechibzuiţi, ei ştiu şi au o… sfială în înţelepciunea lor, pentru că nu se bagă la natura Sfintei Treimi! Şi asta pentru că, într-adevăr, există şansa să spună ceva rău, ceva greşit despre Dumnezeu! Ei au evitat astfel să cadă în multe capcane logice. Bineînţeles că atunci când ortodocşii şi catolicii vor ajunge să poarte un dialog faţă către faţă, însă un dialog teologic serios, problema Filioque nu va putea fi evitată. Nu va putea fi lăsată la o parte, fiindcă acolo este vorba chiar de dogma Sfintei Treimi…
Şi totuşi, credeţi că e indicat să insistăm atât de mult în cunoaşterea Persoanelor Sfintei Treimi? Un Dumnezeu pe care L-aş înţelege şi eu fără rest, n-ar mai fi Dumnezeu! Şi apoi, spunea cineva că „ni s-a dat destul pentru mântuire!”, de ce să mai scormonim şi noi?
Bineînţeles că una dintre  marile îndatoriri ale Teologiei este să ne explice de ce credem într-un Dumnezeu Întreit după Persoane şi Unul după Fiinţă. Ea trebuie să explice întruparea lui Iisus, Care este pe deplin om, pe deplin Dumnezeu şi o singură persoană! Acestea sunt două mari mistere pe care Teologia le explică, iar în final rămân… mereu mistere! Bineînţeles că asta e dificil, pentru că dogma Sfintei Treimi nu este neraţională sau contradictorie, ci este supralogică şi supraraţională. Însă Părinţii au scris foarte mult despre asta, n-au zis doar: „Ah, nu, nu, e doar un mare mister!”. Pe urmă, chiar şi pentru că alţi oameni au spus lucruri greşite – cum e şi  cazul teo­logilor latini care au introdus Filioque –, dacă vrei să le corectezi, trebuie să spui multe. Deci nu cred că e greşit să teologhiseşti despre Sfânta Treime – bineînţeles, cu frică de Dumnezeu…
Mulţumesc mult pentru… teologhisire!