LOADING

Type to search

Pliska. Botezul Hanilor

Pliska. Botezul Hanilor

Share

Maci înfloriţi, nesfârşite lanuri de grâu, şosele aproape pustii. Ţara Hanilor, ţinutul împăraţilor blestemaţi… În urmă cu aproape 12 secole, în capitala lor, Pliska (100 de km sud de Călăraşi), hanii bulgari, după primirea Botezului creştin, au înălţat o biserică de mărimea Sfintei Sofia de la Constantinopol. Pierdută fără urmă, vreme de 1000 de ani, biserica a reapărut la începutul secolului trecut, în chip miraculos, la marginea unui sat uitat de lume…

 

Cehul rătăcitor

Karel Škorpil (1859‑1944) îşi are mormântul la Pliska – cetatea visurilor copilăriei sale. Boemia a însemnat mult prea puţin pentru el. Pasionat de arheologie, tânărul Karel, după ce îşi încheie studiile universitare la Praga, se îndreaptă spre Balcani. În peste 150 de lucrări ştiinţifice, dintre care 30 apărute în mai multe limbi străine, el va face o descriere amănunţită a siturilor arheologice din Bulgaria de la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20. O adevărată muncă de pionerat. Peşterile sihăstreşti şi paraclisele de pe apa Lomului (peste 300) sunt bătute de Škorpil „la pas“, vreme de aproape 2 ani. Cea mai mare decoperire arheologică a vieţii sale rămâne însă cetatea Pliska, prima capitală a hanilor bulgari.

Aboba – un sat uitat de lume

Abritus este astăzi o cetate de care puţini îşi mai aduc aminte. În anul 251 d. Hr, la Abritus, nu departe de Dunăre, îşi vor afla sfârşitul – în luptele cu goţii – doi împăraţi romani: Traian Decius şi Herenius Etruscul. În 1530, turcii vor înălţa în acest loc (astăzi Razgrad) una dintre cele mai impunătoare moschei din Balcani, folosind în întregime materiale de construcţie din zidurile vestitei cetăţi. Nu acelaşi lucru se va întâmpla însă la Pliska. Când Škorpil, în 1899, şi-a dat seama că a descoperit vechea capitală a hanilor bulgari, a fost sigur că săpăturile arheologice vor fi mai mult decât rodnice, deoarece, în imediata apropiere a cetăţii descoperite, nu se afla nici un oraş. Nici în satul Aboba, de lângă Pliska, arheologul ceh nu a aflat vreo piatră smulsă din zidurile cetăţii. Rând pe rând, au fost scoase la lumină puternicele fortificaţii ale vechii capitale a hanilor, palatul cel mare şi palatul cel mic şi, în cele din urmă, o uriaşa biserică din secolul 9, descrisă în mai multe texte vechi greceşti şi slavoneşti. O bună parte din obiectele descoperite de Škorpil în cetate pot fi admirate şi astăzi la muzeul arheologic din Pliska.

Botezul Hanilor

Pătrunderea slavilor şi protobulgarilor în Balcani (sec.6-7) a însemnat, vreme de câteva veacuri, un lung şir de suferinţe pentru populaţia locală, precum şi distrugerea, în bună parte, a credinţei creştine din acest spaţiu. Cu toate că mai mulţi hani bulgari vor trece la creştinism în sec. 8, sub presiunea înaltei aristocraţii locale, aceştia se vor reîntoarce la păgânism. Cutremure şi „mulţime de alte semne cereşti” îl vor îndupleca însă pe hanul Boris, în 864, să o rupă definitiv cu păgânismul şi să adopte credinţa creştină. Luîndu-şi numele de Mihail, după cel al împăratului bizantin Mihail al III-lea, hanul, între 864-866, va avea un rol decisiv în creştinarea în masă a supuşilor săi. Oponenţii nu au fost însă deloc puţini. Boris-Mihail va fi nevoit chiar să înăbuşe o mare răscoală a aristocraţiei, ce se împotrivea „legii celei rele”, distrugând cu acest prilej 52 de neamuri boiereşti până la ultimul descendent. Zidirea unei biserici de 100 de m lungime la Pliska, depăşind în splendoare, după unele izvoare slave, chiar şi catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, nu va fi considerată însă de către Boris o pocăinţă îndestulătoare pentru curăţirea  uciderilor sale; drept pentru care, în 889, hanul va hotărî să se călugărească, cedându-i tronul fiului său cel mare, Vladimir. Încercarea lui Vladimir de întoarcere la păgânism îl va determina pe Boris să părăsească mânăstirea şi să-şi pedepsească fiul prin orbire. Se va reîntoarce la mânăstire abia după ce capitala hanatului va fi mutată de la Pliska la Preslav, încercându-se prin această schimbare o ruptură totală a statului cu păgânismul.
După unii cercetători, marea bazilică de la Pliska a fost distrusă de către Vladimir, fiul lui Boris-Mihail, fiind socotită un simbol al noii religii. După alţii, însuşi Boris-Mihail a fost cel care a ruinat locaşul, considerându-l pângărit de către Vladimir, care îl transformase, pentru o scurtă perioadă, în templu păgân.