LOADING

Type to search

Maica Domnului din Bahcisarai

Maica Domnului din Bahcisarai

Share

Vechea capitală a tătarilor crimeeni, Bahcisarai, pare neatinsă de trecerea vremurilor. Palatul hanilor, cu faimoasa lui Fântână a lacrimilor, uliţele tătăreşti întortocheate, cafenelele scunde, pline ochi de turişti străini, zarva bazarului… Totul te îmbie, fără să vrei, la visare. În inima Ţării Tătarilor, o veche mânăstire… Îi calcă pragul, în fiecare an, peste 100.000 de pelerini.

 

Athonul crimeean

Noul Athon, Mariam-Dere (Valea Mariei), Adormirea Maicii Domnului din Bahcisarai – sunt cele trei nume sub care este cunoscută cea mai veche mânăstire din Crimeea. Începuturile întemeierii lavrei se leagă, cel mai probabil, de prigoana împotriva icoanelor din Bizanţ. După pseudo-sinodul ecumenic din anul 754, mai mulţi călugări  bizantini vor ajunge pe aceste locuri, săpând în valea stâncoasă a defileului Mariampol câteva zeci de chilii. Unii învăţaţi vorbesc chiar de o „deşertare” a Athosului în perioada iconoclastă, de unde şi numele noii mânăstiri crimeene de Noul Athon. Aşezată la întretăierea a două lumi, creştină şi păgână, mânăstirea va avea un rol deloc neglijabil pe plan misionar. Mai multe morminte creştine, descoperite recent de arheologi, în apropierea mânăstirii, datând din cea de-a doua jumătate a primului mileniu, par să confirme ipoteza că populaţia alană şi gotă din peninsulă a primit botezul creştin prin călugării misionari bizantini.

 

Valea  Mariei


Locul pe care este aşezată mânăstirea nu  a fost ales, se pare, deloc întâmplător. Vechile  predanii crimeene  vorbesc despre un minunat semn la care au fost martori mulţime de  mireni şi monahi. Se povesteşte că un păstor, pe nume Mihail, păscându-şi turma în defileul adânc şi înverzit, a văzut odată,  pe o stâncă înaltă, la vreo 7 stânjeni de la pământ, o strălucitoare icoană a Maicii Domnului, înaintea căreia ardea o făclie. Mihail s-a întors în sat  şi a povestit despre această minune stăpânului său. Mai mulţi  săteni au  coborât  atunci în  defileu, au luat icoana şi au dus-o într-o casă de pe cealaltă parte a muntelui. Peste noapte, însă, icoana s-a făcut  nevăzută. Au aflat-o, iarăşi, a doua zi, pe aceeaşi stâncă. Oamenii au înţeles din acesta că Maica Domnului voieşte să i se ridice ei sfânt locaş chiar în acel loc, în care să-i fie aşezată şi icoana. Arătarea sfintei icoane s-a petrecut la data de 15 august, astfel că athoniţii, răsfiraţi prin chiliile văii stâncoase, au  hotărât ca locaşul să poarte hramul Adormirea Maicii Domnului, valea  numindu-se, din acele vremuri, Valea Mariei, nume păstrat, mai târziu, chiar şi de tătari (Mariam-Dere).

 

Rugăciunile şi birurile hanului din Bahcisarai

 

În vremea primei invazii turceşti în Crimeea (1475), mânăstirea din Valea Mariei a fost ocrotită de Maica Domnului în chip minunat. În curând, însă, în apropierea mînăstirii, tătarii îşi vor aşeza noua lor capitală – Bahcisarai. Veacuri de-a rândul, trimişii domnilor creştini la curtea hanului se vor ruga în acest locaş – multă vreme singurul altar creştin din ţara tătarilor crimeeni. Şi câţi creştini din părţile Moldovei, căzuţi robi în mâinile tătarilor, nu-şi vor fi plâns oare, în graiul de acasă, amarul, păşind pragul acestui locaş de la marginea capitalei tătare? De la sfârşitul veacului al 15-lea, Athonul crimeean, o dată cu stabilirea unui mitropolit creştin în mânăstire, va deveni, de altfel, loc de jurământ pentru creştinii din ţara tătarilor. Însuşi hanul, se spune într-o veche cronică rusească, venea în mânăstire spre a cere ajutor Maicii Domnului înaintea luptelor sale cu  „inamicii”… creştini! În caz de izbândă, el făgăduia că va aduce multă cinstire icoanei. Cum adeseori se întorcea în Crimeea înfrânt, aşeza biruri aproape insuportabile monahilor  mânăstirii.  Într-o gramată din anul 1598, a ţarului Feodor Ioanovici, păstrată până astăzi, se vorbeşte despre aceste apăsătoare dări ale mănăstirii către han, plătite cu destulă greutate chiar şi de ţarul rus.

 

Cu ochii aţintiţi spre scara lui „Hamlet”

 

După anul 1783, o dată cu anexarea Crimeei la Imperiul Ţarist, Mânăstirea Adormirii Maicii Domnului va cunoaşte o scurtă perioadă de înflorire. În 1921, însă, ea va fi închisă de bolşevici. Fiind situată foarte aproape de centrul oraşului Bahcisarai (aprox. 2 km), aici va fi instalată, în perioada sovietică, o colonie de invalizi, schimbându-se numele mănăstirii în Cooperativa Artema şi 4 din cele 5 biserici ale sale, în  doar câţiva ani, fiind complet distruse.
Nici tătarii din peninsulă nu vor fi mai fericiţi decât mânăstirea. După emigrarea masivă a acestora din timpul războiului Crimeii (1856-1859) în Dobrogea şi în Anatolia, ei vor fi deportaţi aproape în întregime de către autorităţile sovietice, după cel de-al  doilea război mondial, în Asia Centrală, pe motivul colaborării cu ocupanţii fascişti. Transferată la Ucraina (1954), peninsula nu şi-a regăsit liniştea nici măcar în zilele noastre. Întoarcerea a zeci de mii de tătari în locurile de baştină, după 1988, şi tensiunile dintre Rusia şi Ucraina, care îşi dispută peninsula Crimeea, sunt considerate factori majori  de instabilitate în zonă.
Redeschisă în 1993, sub conducerea stareţului Siluan Makei (un ieromonah din regiunea Odesei), mânăstirea de pe Valea Mariei este asaltată zilnic de mii de pelerini şi turişti. Ultimii sunt interesaţi mai cu seamă de uriaşa scară ce urcă spre mânăstire, cunoscută, în perioada URSS, ca platou de filmare a tragediei „Hamlet”, dramatismul ori sfinţenia locurilor neprezentând, se pare, vreun interes pentru „regizorul” de odinioară de la Kremlin.