LOADING

Type to search

Schimbarea la Față: mănăstirea evreicei

Schimbarea la Față: mănăstirea evreicei

Share

Hristos al Balcanilor. Unul şi Acelaşi cu Hristos al Ierusalimului, al Rusiei ori al Sinaiului. Există totuşi, aşa cum spunea Sf. Nicolae Velimirovici, un Hristos al Balcanilor. Drumul spre El începe cu mânăstirile ascunse în munţi, ori cu bătrânul monah din faţa porţii unui schit, care-ţi spune, de îndată ce i-ai făcut plecăciune: „Te aşteptam. Te aşteptam demult…”

 

Roata Vieţii

La Mânăstirea Schimbarea la Faţă, de lângă Tîrnovo, bătrânul din Balcani nu mă mai aşteaptă astăzi. Din zece călugări, nici unul măcar în curtea mânăstirii… Toţi, la prânz, au program de odihnă. O dată cu plecarea bătrânului, dragostea pare a se fi ridicat şi ea spre înalt, dincolo de munţii pustii, cu creste tocite…
La doi paşi de mine, Krum, un bulgar nebotezat (cum e aproape jumătate din Bulgaria), cerne de zor la nisip. Fredonează fals o melodie veche. „A be, bai Marine, al cui foc a fost mai mare de Sfântu Gheorghe?”. Bai Marin valsează încet sita, fără să-i răspundă. Focul de pe dealul Cobiliţa, din satul vecin cu mânăstirea – Samovodene –, l-a întrecut, ca în toţi anii, pe cel din cătunul Marmura. Aşteaptă în zadar să vadă ce spune bai Marin, care mormăie ceva, vădit nemulţumit. Ca să-l trezească pe Krum din visare, zgâlţâie mai tare din sită. „A be, nu te supăra. Bălgari sa (sunt), ili (ori) evrei?” – îl întreabă pe bai Marin, arătând spre noi. Krum, nebotezatul, ne „spionează” de cum am intrat pe poarta mânăstirii. Ce să-i răspundă însă bai Marin? Cu cimpoiul său, ar fi făcut el mai mulţi bani „în sezon”, pe litoral, decât la „remontul” mânăstirii… Koliu ţiganul, vecinul său de la Marmura, e plecat demult la Varna. Câştigă, cu siguranţă, mai bine decât el. De la o vreme, Samovodne îi pare lui bai Marin tot mai sărac şi mai pustiu…
Se miră că îl cunosc pe Koliu. „Sigur e la Varna?”. Îl văzusem în urmă cu o lună (o fi fost el?). „Cine nu-l cunoaşte pe Koliu, bai Marin?!”. Parcă îl doare celebritatea vecinului său. Dă din mână a lehamite. Îl ştie el mai bine ca oricine pe Koliu! De când bai Marin a văzut Roata vieţii de la Schimbarea la Faţă, nu i-a mai ars însă de plecat cu cimpoiul prin lume. Mă duce în faţa picturii. Ce e omul! Acum îl vezi copil, acum bătrân! Roata lui Zaharia. Deştept om Zaharia Zograf. „Nu ca tine, be Krume! Nici de-o sită nu eşti în stare să ţii!”. Krum se încruntă. Păi meseria lui a fost alta, ce, nu ştie? Însă aşa le-a fost dat lor, ca să lucreze la mânăstirea evreicei…

 

Neguţătorul din Veneţia

Sara-Teodora, fiica unui negustor evreu din Veneţia, putred de bogat, a fost cea de-a doua soţie a ţarului Ivan Alexandru (1331-1371). După unii istorici, tatăl Sarei neguţătorea chiar şi împărăţii, chiar şi  credinţe. Lucru firesc de altfel, în acele vremuri: pentru orice negustor veneţian totul însemnând marfă, contracte şi cât mai mult profit. Antibizantin. Prieten al turcilor, prin urmare.
Greu de spus însă dacă Sara, fiica  evreului veneţian, o tânără de o frumuseţe rară, va fi fost folosită ori nu în planurile sale de câştig. Să se fi creştinat ea oare cu adevărat? Sara a ctitorit însă biserici şi mânăstiri mai mult decât oricare altă ţariţă a Bulgariei. Totuşi, gurile rele pun căderea împărăţiei de Tîrnovo pe seama Sarei-Teodora. Ereticii au căutat mereu sprijin la ea. În Soboarele Bisericii de la Tîrnovo – mereu prezentă. Iată ce scriu izvoarele vremii:
„Un oarecare Teodosie, îmbrăcat în chip monahicesc, învăţa pe femei să se despartă de bărbaţii lor şi pe bărbaţi să-şi lase femeile lor. Şi mulţime mare de femei, tineri şi bărbaţi păşeau în urma sa cutreierând pustietăţile şi peşterile din jurul cetăţii Tîrnovo, îmbrăcaţi în haină monahală. Şi mergea el gol prin mijlocul lor, poruncindu-le şi lor să facă asemenea”.
Salvarea celor fără de rânduială în faţa Patriarhului de Tîrnovo – una singură:
„Iar pricina acestei îndrăzneli nelegiuite a fost nădejdea lor, nou-creştinata împărăteasă Teodora, care era din neamul cel evreiesc”.
Mai departe citim, însă:
„Crezând în Domnul nostru Iisus Hristos şi în Preacinstita Sa Maică, şi în toţi sfinţii, această nouă Teodoră a zidit mulţime de mânăstiri şi biserici, printre care şi măreaţa Lavră a Schimbării la Faţă, întru slava lui Dumnezeu”.
Prima soţie a lui Ivan Alexandru, Teodora, fiica lui Basarab I, pertrecea însă, în vremea ctitoririi Schimbării la Faţă a împărătesei Sara-Teodora, închinoviată într-o modestă mânăstire din Vidin, fiind repudiată de ţarul bulgar.

 

Martiriu

În 1393, Sf. Eftimie de Tîrnovo e izgonit din scaunul patriarhal. După cucerirea cetăţii de către turci, dregătorul numit de sultan să poarte de grijă oraşului cheamă în catedrala patriarhală pe toţi oamenii de seamă ai ţaratului, chipurile, ca să se sfătuiască împreună cu dânşii asupra celor folositoare obştii. Iată ce scrie însă Grigorie Ţamblac despre această întâlnire:
„Şi au venit ei, întru neştiinţă fiind, precum mielul spre junghiere, înaintea călăului. Văzând adunaţi pe cei 110 bărbaţi, această fiară însetată de sânge i-a tăiat în mijlocul bisericii fără să se ruşineze cumva de pletele cele albe şi fără să cruţe el tinereţile. Iar trupurile lor, chinuitorul le-a lăsat spre hrană păsărilor cerului, însă Domnul a numărat sufletele lor cu îngerii cei mai presus de lume. Şi aşa s-a sfârşit această creştinească împărăţie”.
Marile mânăstiri din jurul cetăţii Tîrnovo vor fi făcute, în curând, de către păgâni, una cu pământul. Multe transformate în moschei. Schimbarea la Faţă, mânăstirea evreicei Sara, va rămâne şi ea, după anul 1400, în ruină, pentru multe sute de ani…

 

Taborul pustiu…

 

În 1825, un monah de la Rila, Zotic, se va aşeza lângă ruinele mânăstirii evreicei Sara. În perioada Renaşterii bulgare, Koliu Ficeto, un renumit arhitect de la sud de Dunăre, va reconstrui în întregime mânăstirea. Zaharia Zograf, între 1849-1851, cel mai de seamă pictor bulgar din sec. 19, va picta noua biserică a lavrei. Sub comunişti, însă, o altă Sara (vajnică propagandistă, de această dată) va aşeza zăvoare grele pe porţile mânăstirii.
Astăzi, mânăstirea arată ca un adevărat şantier. Krum şi bai Marin lucrează de zor (pe bani puţini) la refacerea ei. Cineva lipseşte totuşi de la Schimbarea la Faţă. Bătrânul. Ori de câte ori îl întâlneam, în anii trecuţi, înaintea porţii mânăstirii, blând, cu tainicele lui cuvinte pe buze:„Te-aşteptam, te aşteptam demult”, simţeam că Hristos al Balcanilor e atât de aproape…

Previous Article