LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Despre români şi georgieni cu Mitropolitul Daniil Datuashvili

Share

Părintele Daniil Datuashvili este Mitropolit de Chiatura şi Sachkhere, din străvechiul ţinut georgian Imereti. Acasă slujeşte într‑o catedrală de secol 10: Mgvmevi. Anul acesta a venit pentru prima oară în România, la invitaţia ÎPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la hramul Sfântului Antim Ivireanul (1650‑27 septembrie 1716). Ajutat de părintele diacon Iulian Cravcenko, am reuşit să schimb câteva vorbe cu cucernicul mitropolit ivirit.

Știu că aţi trecut mai întâi prin Moldova, pe la câteva mânăstiri. Cum vi se par monahii noştri faţă de
cei georgieni?

În primul rând, aş vrea să spun că am rămas uimit de două mari mânăstiri din Bucovina şi Moldova: Putna (cu hramul Adormirii Maicii Domnului) şi Neamţ (cu hramul Înălţării Domnului). Am remarcat ambele mânăstiri pentru cultura lor, pentru felul lor de a fi [al monahilor], dar îndeosebi pentru dragostea lor şi buna primire a oaspeţilor. Cel mai important lucru care face osebire între monahismul românesc şi cel georgian este faptul că aici, la voi, nu s‑a simţit atât de tare influenţa ateismului cum s‑a întâmplat la noi, în Gruzia. De aceea monahismul georgian a trebuit s‑o ia de la zero. Ceea ce‑i uneşte însă pe monahii noştri – şi pe cei georgieni, şi pe cei români – este acea stăruinţă în căutarea neobosită a lui Dumnezeu, dragostea pentru el şi pentru aproapele, sărăcia şi lepădarea de sine. Asta e ceea ce ne uneşte pe noi, ca monahi.

Nu‑i vorbă, că tot astea ar trebui să ne unească şi pe noi, mirenii. Că poruncile‑s aceleaşi pentru toţi…

De fapt, şi istoria popoarelor noastre seamănă întru câtva: amândouă au fost greu încercate de cotropiri de‑a lungul veacurilor şi n‑au avut prea mari perioade de linişte, dar, cu toate acestea, nu şi‑au lepădat dreapta credinţă. Astăzi, ca şi acum 300 de ani, acest mare mucenic – al Georgiei, dar şi al României –, Antim din Iviria, uneşte aceste două popoare ortodoxe.

Părinte Iulian, întreabă‑l, te rog, dacă la David Gareji mai răsar trandafirii aceia, la Paşti, în drum!

Da! În fiecare an. Ca în grădină!

Părinte, care este părerea sfinţiei voastre în privinţa Cămăşii lui Hristos: se află la Catedrala Svetiskhoveli din Mtskheta sau în altă parte (Moscova, Trier, Argenteuil etc.)?

Evreii din Mtskheta au cumpărat rubaşca lui Hristos şi au dus‑o în Sakartvelo (Georgia). Un preot evreu, Elijah (Elioz), a fost cel care i‑a dăruit‑o Sfintei Sidonia – care este îngropată sub biserică, împreună cu cămaşa sfântă. De câte ori au vrut s‑o aducă la lumină s‑a întâmplat cutremur mare şi s‑au lăsat păgubaşi întotdeauna. Nici musulmanii n‑au îndrăznit s‑o scoată. Aşa că la Svetiskhoveli este îngropată şi cămaşa lui Hristos, dar şi cojocul Sfântului Prooroc Ilie.

Cum v‑a plăcut România, părinte?

Acesta este un pământ binecuvântat: zilele trecute m‑am rugat la Sfânta Parascheva de la Iaşi, la Sfântul Ştefan cel Mare de la Putna şi la Sfântul Paisie Velicikovski de la Neamţ, iar astăzi, iată, la Sfântul Antim Georgianul. Credinţa ortodoxă este şi va fi biruitoare, fiindcă este adevărata credinţă!

Amin!

A consemnat George Crasnean
(Rm. Vâlcea, 28 septembrie 2016)

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *