LOADING

Type to search

Marea Revoluţie din Octombrie de la Lenin la… Kuraev

Share

Nimeni în Rusia de astăzi, nici măcar comuniştii, pare a nu mai şti cu exactitate ce s-a petrecut pe 25 octombrie 1917. Denumirea de Revoluţia din Octombrie, folosită în mod curent, este contestată de istoriografia rusă modernă. Termenul de lovitură de stat, organizată de bolşevici, trezeşte, la rându-i, de mai bine de două decenii, profunde nemulţumiri printre nostalgicii comunişti. Lenin însuşi, în operele sale complete, a reţinut tristul eveniment – ce avea să reverse peste întreaga lume o mare de lacrimi, moarte şi pustiu – sub numele de Revolta de pe 25…

 

Revoluţia  din Octombrie, tot mai tomnatică…

Nici în Biserica Rusă apele par nu se fi limpezit pe deplin în chestiunea dată. Lovitura de stat, organizată de bolşevici sub conducerea lui V. I. Lenin, considerată prima revoluţie comunistă din istorie, bazată pe ideile lui Karl Marx, e tratată de ierarhia rusă cu maximă prudenţă, câtă vreme mii de nostalgici comunişti mărşăluiesc pe străzile marilor oraşe din Rusia, năpustindu-se cu jalbe de canonizare a tătucăi Stalin până sub porţile ferecate ale Patriarhiei moscovite! Numele oficial al nefastei aniversări, în Uniunea Sovietică, din 1927, a fost acela de Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, expresie folosită de partidele comuniste şi chiar de presa de la Moscova şi în zilele noastre. Nevoia de adevăr, de primenire a limbajului vizavi de evenimentele din 1917, ca şi de o aşezare a lucrurilor, pe viitor, în matca lor firească, este susţinută, în prezent, de numeroase organizaţii de tineret din Rusia. În tot acest răstimp, conducerea Bisericii Ruse se află într-o permanentă expectativă…

Diaconul misionar

Marile provocări ale societăţii ruse de astăzi îşi află totuşi un răspuns, la Moscova, prin luările publice de poziţie ale renumitului protodiacon Andrei Kuraev. Cu sau fără voia Patriarhiei Ruse, Andrei Kuraev se pronunţă în aproape orice chestiune ce ţine de Biserică, fiind criticat doar arareori de superiorii săi de la Academia Teologică din Moscova, ori din departamentele specializate ale Sfântului Sinod rus. Andrei Kuraev a recunoscut, mai deunăzi, că îi este teamă să devină preot, să-I ia locul lui Hristos în ochii oamenilor, preferând să-şi asume mai degrabă rolul unui “teflon” în relaţiile dintre Biserica “reală” şi “Biserica percepută în sensul clasic al cuvântului”. “Mă bucur de un lux pe care nu şi-l poate permite vreun preot: pot să-mi aleg eu însumi interlocutorul”, va declara pentru gazeta Snob, în martie a. c., Andrei Kuraev, care a menţionat, totodată, că  a fi diacon şi nu preot reprezintă un avantaj extrem de important în misiunea sa de mărturisire publică.

Pussy Riot şi hasidismul

În august a. c., Biserica Rusă s-a văzut totuşi nevoită să exprime un punct de vedere oficial, prin persoana purtătorului de cuvânt al Departamentului Sinodal pentru Relaţii dintre Biserică şi Societate, protoiereul Vsevolod Ceaplin, faţă de atitudinea mult prea radicală a protodiaconului A. Kuraev, care a afirmat că între mesajele formaţiei Pussy Riot, condamnată recent de un tribunal moscovit, şi unele texte hasidice ar exista o strânsă legătură. “Biserica noastră a condamnat întotdeauna antisemitismul, precum şi alte forme de ură naţională – rusofobia, caucazofobia etc.”, a spus Ceaplin, răspunzând în acest fel unei scrisori a conducerii Federaţiei Evreieşti din Rusia, ce-şi exprimase  nedumerirea în legătură cu afirmaţiile protodiaconului Andrei Kuraev. “Biserica nu împărtăşeşte punctul de vedere exprimat de Kuraev, înţelegem acest fapt, însă maurul şi-a făcut datoria. Lovitura a avut efectul scontat” – vor replica mai mulţi oameni de cultură de origine evreiască din Rusia, nemulţumiţi de răspunsul prea blând al Patriarhiei Ruse.

Mustrări din îndepărtata Bureatie

Astfel, în 3 august a. c., protoiereul Vsevolod Ceaplin îl va mustra părinteşte pe Andrei Kuraev, prezicându-i, totodată, un viitor luminos; cu o singură condiţie însă: aceea de a renunţa la populismul său găunos. “Îl ştiu demult pe părintele Andrei… Îl iubesc pe acest om, am o mare simpatie pentru el şi cred că va avea un viitor mare, dar acest viitor nu se cuvine schimbat astăzi pe o popularitate ieftină şi pe o sporovăială de doi bani” – a spus protoiereul Vsevolod într-o conferinţă de presă ţinută la Ulan-Uda (Bureatia), unde s-a aflat în misiune. Vorbele de clacă la care făcea referire şeful Departamentului Relaţii Biserică şi Societate erau, de fapt, o serie de păreri exprimate în ultima vreme cu mult prea mare uşurinţă de renumitul misionar rus în legătură cu anumite subiecte sensibile din Biserică, precum, de pildă, refacerea ştrandului Moscova – aflat în perioada sovietică pe locul actualei Catedrale Hristos Mântuitorul din capitala rusă, catedrală dinamitată de Stalin şi refăcută în anul 2000.

În apărarea  lui V. I. Lenin

Cu toate acestea, Kuraev se dovedeşte a fi un incurabil… Mai mulţi analişti din presa de la Moscova cred că Biserica Rusă, pe cale să obţină un avantaj important din partea statului, fără să mişte măcar un deget, printr-o lege ce ar interzice operele lui Lenin ca fiind extremiste, e sabotată chiar de Andrei Kuraev, care, în binecunoscutul său stil, declară că nu este de acord cu acest proiect. “Mă opun să fie cenzurate cărţi care sunt parte a istoriei noastre. Nu contează că e vorba de Lenin, de ­Nietzsche, de Coran ori Evanghelie. Nu trebuie să ajungem la astfel de interdicţii”. Ante­rior, academicianul Vladimir Lavrov, un cunoscut cercetător de la Institutul Rus de Istorie, îna­in­tase un raport autorităţilor ruse asupra extremismului conţinut în operele lui V. I. Lenin. “Piatra de temelie a leninismului… este incitarea la ură socială şi la înjosirea persoanei pe baza statutului social al acesteia. Leninismul este ideologia care a admis folosirea extremismului pentru obţinerea efectului dorit” – a răspuns Lavrov acuzaţiilor ce i s-au adus de către oponenţii săi, într-un text remis Interfax, în data de 3 septembrie a. c.

Romantismul revoluţionar şi extremismul leninist

Protodiaconul Andrei Kuraev e de părere însă că e nevoie mai întâi de “o curăţire” a Rusiei de toponimele leniniste, de o judecată obiectivă asupra persoanei lui Lenin în manualele şi programele şcolare, de o demitizare a eroismului leninist. “Să începem mai întâi cu tăbliţele «Lenin» de pe străzile din oraşele şi satele noastre şi abia apoi să vorbim de interzicerea cărţilor” – spune protodiaconul rus, citat de gazeta Trud din 3 septembrie a. c. Condamnarea operei lui Lenin ca extremistă, după unii analişti, ar însemna deşteptarea unei curiozităţi de multă vreme adormite, la fel ca în cazul lucrării lui Hitler Mein Kampf, în vreme ce alţii consideră că luarea unei poziţii oficiale în acest sens, în Rusia de astăzi, ar însemna o rupere definitivă cu trecutul şi un nou început pentru statul rus. “Tăbliţele sunt o ţăcăneală a lui Andrei Veaceslavovici Kuraev, dornic să vadă mereu priviri aţintite asupra sa. Aceste însemne vor cădea, după adoptarea legii, chiar de a doua zi” – consideră jurnaliştii ruşi. De aproape un veac, romantismul revoluţionar, în răsăritul slav, se dovedeşte, după cât se pare, o boală fără leac…