LOADING

Type to search

Rusia – Constantinopol

Rusia – Constantinopol

Share
Mitropolitul Ilarion Alfeyev

La jumătatea lunii trecute, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a luat hotărârea întreruperii pomenirii Patriarhului Bartholomeu al Constantinopolului, în cadrul Sfintei Liturghii, pe întreg cuprinsul Patriarhiei Moscovei. Pe lângă aceasta, Mitropolitul Ilarion Alfeyev a anunțat că ierarhii ruși nu vor mai lua parte, începând cu data de 15 septembrie a.c., la structurile conduse ori coordonate de reprezentați ai Constantinopolului. Inclusiv în diaspora ori în comisiile de dialog teologic…

Schismă în Ortodoxie?

Pentru unii analiști din presa religioasă rusă și occidentală, hotărârea a fost considerată o adevărată schismă, cu consecințe imprevizibile pe termen lung în întreaga Ortodoxie. Pentru alții, aceasta s‑a constituit doar într‑o simplă amenințare cu schisma – ori chiar într‑un act necugetat din partea Moscovei, ținând seama de faptul că, în trecut, ierarhia rusă s‑a folosit de aceeași schemă, mizând pe o carte asemănătoare în relația sa cu Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. Desigur, neputându‑se anticipa încă, limpede, direcția în care vor evolua lucrurile, o fărâmă de adevăr ar putea fi, într‑un anume fel, la această dată, de partea tuturor părților interesate – aflate într‑un adevărat „conflict ecleziastic”.

Întâlnirea dintre Kiril și Bartholomeu

Eșecul diplomației Bisericii Ruse în privința acordării autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina putea fi însă întrevăzut încă din anii trecuți, întâlnirea Patriarhului Kiril al Moscovei cu Patriarhul Bartholomeu, de la sfârșitul acestei veri, fiind considerată o ultimă încercare – fără prea mulți sorți de izbândă – de reglementare a controversatei probleme ucrainene. Dezbaterea autocefaliei Kievului în cadrul unei conferințe „științifice”, propusă de Kiril cu această ocazie, se va dovedi, totuși, a fi una tardivă, Patriarhul Ecumenic transmițându‑i Patriarhului rus decizia sa în privința dată: depășirea dureroasei schisme din Ucraina prin acordarea autocefaliei Bisericii din această țară.

Poziționări în lumea ortodoxă

După întâlnirea capilor celor două Biserici, în lumea ortodoxă vor urma două importante poziționări: cea a Patriarhiei Serbiei, interesată în menținerea statutului său în Macedonia, care va protesta față de intenția Constantinopolului de a acorda autocefalie Bisericii Ucrainene, și cea a Patriarhiei de Ierusalim, ce va declara că Ucraina este teritoriu canonic al Bisericii Ruse, nu al Patriarhiei de Constantinopol.

Trimiterea de către Patriarhia Ecumenică, la începutul lunii septembrie a.c., a doi exarhi la Kiev, care să pregătească condițiile creării unei Biserici Ortodoxe Ucrainene autonome, căreia Patriarhul Bartholomeu ar urma să‑i acorde autocefalia, va însemna, practic, declanșarea unei adevărate furtuni la Moscova, considerându‑se că, vreme de 300 de ani, nici o Biserică locală nu a contestat statutul Mitropoliei Kievului ca parte integrantă a Patriarhiei Ruse.

Deschiderea Constantinopolului

Mai mulți analiști din presa religioasă rusă sunt de părere însă că Patriarhia Moscovei a pierdut pe propria mână în privința Bisericii Ucrainene, făcând o serie de greșeli în trecutul apropiat. Cea dintâi a fost în 2011, în Elveția, atunci când Bisericile Ortodoxe dezbăteau textele ce trebuiau să intre pe ordinea de zi a Sfântului și Marelui Sinod Ortodox din Creta. Pentru prima oară, cu acea ocazie, Patriarhia Ecumenică și‑a dat acordul ca și celelalte Biserici Ortodoxe să aibă un cuvânt de spus în privința acordării unui Tomos de autocefalie. O adevărată retragere de pe pozițiile deținute până în acel moment de Constantinopol…

O egalitate cu cântec…

Astfel, la acordarea Tomosului de autocefalie, urma să fie introdusă următoarea formulare: „Patriarhul Constantinopolului semnează («proclamă»), iar ceilalți întâistătători contrasemnează (coproclamă)”. Mitropolitul Ilarion Alfeyev va avea însă obiecții în cazul dat, insistând să fie folosit pentru toți întâistătătorii termenii „semnează” („proclamă”). În cele din urmă, chestiunea, de comun acord, va ieși de pe ordinea de zi, trecându‑se la dezbaterea altor texte importante pentru Sinod, Patriarhului Constantinopolului revenindu‑i, până astăzi, dreptul de acordare a autocefaliei pentru o nouă Biserică (dveri.bg).

Altă șansă irosită…

Neparticiparea Bisericii Ortodoxe Ruse la Sinodul din Creta va fi o a doua mare greșeală a Sinodului Rus în legătură cu problema ucraineană. Renunțarea, în ultimul moment, a Patriarhiei Ruse de a lua parte la Sinod – o ascundere, pur și simplu, în spatele unor Biserici „satelit” – va face ca Patriarhul  Bartholomeu să aibă iarășimână liberă în chestiunea legată de autocefalia Bisericii Ucrainene – la ultima Sinaxă de la Chambésy, de dinainte de Sinod, Bartolomeu – în cazul în care Biserica Rusă urma să participe la acesta – luându‑și angajamentul că va ține seama de cerințele Moscovei în privința dată.

Antecedente

Protodiaconul Andrei Kuraev consideră că partida de șah Moscova – Constantinopol (runda ucraineană de data aceasta) nu e prima și nu va fi nici ultima de acest fel – în urmă cu 150 de ani, de pildă, având loc o altă dispută între cele două Biserici, miza, cu acea ocazie, fiind autocefalia Bisericii Ortodoxe Bulgare. Atunci, Moscova susținea autocefalia dorită de cea mai mare parte dintre bulgari, în vreme ce Constantinopolul se opunea acordării ei. Propunerile Patriarhiei Ecumenice de a fi întrunit un Mare Sinod, care să dezbată problema bulgară, se vor lovi de refuzul categoric al Sinodului Rus, care dorea o Biserică Bulgară desprinsă pe deplin de „teritoriul canonic” tot mai restrâns al Constantinopolului.

Patriarhia fără Tomos de autocefalie

Înălțarea Bisericii Ruse la rangul de Patriarhie, în 1589‑1590, de către Patriarhul Ecumenic Ieremia al II ‑lea, nu va presupune un Tomos de autocefalie. Se va recurge doar, în acel moment, la o „normalizare” a situației „de pe teren”, arhiereul Moscovei primind, în urmă cu mai bine de patru veacuri, din partea Constantinopolului, „dezlegarea” de a fi numit Patriarh, condițiile fiind de a‑l pomeni pe Patriarhul Ecumenic la Sfânta Liturghie și de a‑l numi pe acesta „cap și întâistătător al său”.

Întreruperea pomenirii Patriarhului Bartholomeu (Patriarhul Kiril începe pomenirea, după diptice, din septembrie a.c., la Sfânta Liturghie, cu Patriarhul Alexandriei) și absența Tomosului de autocefalie nu înseamnă, desigur, contestarea dreptului Bisericii Moscovei de a fi numită Patriarhie. Pripirea vădită în luarea recentelor măsuri, fără o analiză mai atentă a trecutului relațiilor cu Constantinopolul, după mai mulți jurnaliști ruși, ar trebui, într‑un anume fel, sancționată, cel puțin doi dintre consilierii Patriarhului Kiril făcându‑se vinovați de tratarea cu superficialitate a „dosarului Ucraina”.

Războiul autocefaliei ucrainene

La nivel de ierarhie, în Rusia, acțiunile Patriarhului Bartholomeu privind Ucraina sunt comparate, în aceste zile, cu atacarea Uniunii Sovietice de către Hitler în 1941, Patriarhia Ecumenică fiind amenințată cu o nouă zi a victoriei – un al doilea 9 mai 1945. După Andrei Kuraev (livejournal.ru), răspunsul Moscovei la problema ucraineană rămâne însă unul nesatisfăcător, rușii nădăjduind că actuala putere politică de la Kiev fie va cădea în viitorul apropiat, fie se va recurge la varianta clasică rusească: invazia militară a țării vecine.

Geopolitică și autocefalie

Teritoriu canonic al Patriarhiei Ecumenice vreme de secole ori teritoriu canonic al Bisericii Ruse? O întrebare ce necesită o abordare separată, pe larg – cert rămânând doar un singur fapt: mântuirea a aproape 20 de milioane de ucraineni, ce nu mai aparțin, astăzi, de Patriarhia Moscovei, ci unor structuri bisericești nerecunoscute canonic în Biserica Ortodoxă Universală, atârnă de o reglementare canonică. O problemă nespus de spinoasă, cu multiple fațete geopolitice, într‑o Ucraină ce și‑a dobândit de puțină vreme independența și care ar dori – din rațiuni de securitate statală – o Biserică locală total autonomă față de Moscova.

Gheorghiță CIOCIOI

Previous Article