LOADING

Type to search

Lumea Credinței nr. 10 (195), octombrie 2019

Lumea Credinței nr. 10 (195), octombrie 2019

Share

EDITORIAL – DETECTIVISTICĂ SACRĂ

Propunerea de canonizare a părintelui Arsenie Boca a fost primită cu bucurie, cu entuziasm chiar, de categorii extinse de credincioși. Fie ei mai asumați, fie mai sfioși ca exprimare, fie mai apăsați în dis‑ curs, fie mai apatici în ritual – cu toții au salutat decizia de înaintare spre Sfântul Sinod a dosarului de canonizare a celui care a fost canonisit de vremurile ostile, dar și de o postumitate zbuciumată. Cei 30 de ani scurși de la moartea sa au însemnat valuri de rugăciuni la mormântul cald de la Prislop, tone de literatură (multă de calitate îndoielnică) de spre viața și lucrarea părintelui, precum și un fenomen al „minunismului” care a cuprins, ca o febră colectivă, mințile multor credincioși. Oricum ar fi, omul/sfântul Arsenie Boca își continuă drumul său ceresc prin slăvile Tatălui, printre îngerii care doxologesc și printre cei care locuiesc raiul promis. Nimic nu‑l mai poate atinge, doar rugăciunile celor de pe pământ…

Semnalul dat de Biserică este, cu toate comentariile pro și contra, unul foarte clar: avem sfinți, ei sunt printre noi, i‑am cunoscut, i‑am atins, am urmat calea netezită de ei spre mântuire. Exemplul lor rodește în popor, sunt modele vii. De aceea cred că lucrarea aceasta de arheologie sacralizantă ar trebui să continue. O proximă propunere, întemeiată pe biografia la limita muceniciei și pe efectele muncii sale deosebite, fără egal, poate fi părintele profesor Dumitru Stăniloae. Model de cărturar – unic, irepetabil aș zice! –, patriot luminat care a ales fapta și mai puțin discursul naționalist, cu o viață de suferință pe măsura timpurilor ostile pe care le‑a traversat, cu ucenici și fii sufletești marcați de uriașa sa personalitate, părintele Stăniloae poate fi următorul „dosar” tocmai bun de alcătuit. eu unul, ca toți cei care l‑au cunoscut direct, am ce mărturisi din plin! Așadar, sprijin din toate puterile orice inițiativă care să ducă la strângerea de „probe” care să ateste viața de excepție a părintelui în fața lucrării pe care Dumnezeu l‑a chemat să o facă: luminător al neamului românesc și al Ortodoxiei la cumpăna dintre milenii, dintre ceasurile istoriei recente, dintre modernitate și tradiție, dintre cultură și ignoranță, dintre ființă și neantul necredinței…

 

Răzvan BUCUROIU