LOADING

Type to search

Cancerul, boala bolilor. Interviu cu doctorul Pavel Chirilă

Cancerul, boala bolilor. Interviu cu doctorul Pavel Chirilă

Share

La Slatina Nera (jud. Ca­raş-Severin), în avale de Cheile Nerei şi de Rezervaţia Beuşniţa, pe un plai mirific unde po­luarea nu a ajuns (şi sperăm să nici n-ajungă), s-a pus recent temelia primei Clinici de Recuperare Oncologică din România. Iniţiatorul proiectului este prof. univ. dr. Pavel Chirilă, care-şi are obârşiile în zonă şi care, la începutul anilor ‘90 a ctitorit pe acele locuri şi Sfânta Mânăstire Nera, cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, astăzi cu o obşte de peste 50 de vieţuitoare. Proiectul ne-a atras atenţia cu atât mai mult cu cât vizitasem nu demult Hospice-ul „Sf. Irina” de la Voluntari (despre care am şi scris în revistă), o altă ctitorie a d-lui dr. Chirilă, pentru îngrijiri acordate bolnavilor de cancer în stadiu avansat. I-am solicitat deci un interviu lămuritor, pentru că mulţi cititori sunt interesaţi de „lupta cu cancerul” şi de posibila con-lucrare pe acest tărâm între medicină şi credinţă. (R. C.)

 

Domnule doctor, aţi întemeiat, în ultimii 20 de ani, mai multe asociaţii, fundaţii şi centre medicale, dar, dacă sunt bine informat, şi două mânăstiri de maici: Christiana, în Bucureşti, şi Nera, în Caraş-Severin…

Am încercat să fac ceva pentru Biserică, nu de unul singur, ci cu mulţi parteneri minunaţi, din laicatul ortodox, dar şi din lumea clericală. Nu ştiu cât am reuşit…

Păi ce sunteţi dvs. de profesie: medic sau ctitor?!

Medic, dar pasionat de conceptul de medicină creştină.

Lumea largă vă cunoaşte mai ales ca întemeietor şi preşedinte al Asociaţiei Filantropice Medicale Creştin-Ortodoxe „Christiana”. Este vreo legătură între Asociaţia „Christiana” şi Fundaţia „Sf. Irina”, sub egida căreia aţi iniţiat de curând ambiţiosul Proiect Nera?

Material nu, dar există, desigur, un duh al „Christianei” care se regăseşte în toate întreprinderile mele ulterioare. Când am întemeiat, împreună cu alţii, mireni sau clerici, Asociaţia „Christiana”, la începutul anilor ’90, am vrut să punem din nou în lucrare duhul „vasiliadelor”, în contextul specific şi complex al vremurilor noastre, şi să promovăm, nu numai teoretic, dar şi practic, alternativa medicinii creştine. Oficialităţile au fost foarte nereceptive şi, în loc să ne sprijine, ne-au tot pus beţe în roate. Luxată din toate părţile, Christiana s-a încăpăţânat totuşi să subziste şi să funcţioneze, chiar dacă n-a putut rămâne la parametrii iniţiali. La Voluntari, unde locuiesc, am făcut Centrul Medical „Naturalia” şi pe urmă Centrul de Îngrijiri Paleative „Sf. Irina” (printre primele de acest fel din ţară). Fundaţia „Sf. Irina” este sora mai tânără a Christianei, cu un domeniu de activitate mai clar circumscris, axat pe asistenţa medicală, socială, spirituală acordată bolnavilor de cancer, pe „lupta cu cancerul” în general. O să mă întrebaţi: de ce tocmai cancerul? Păi pentru că este a doua cauză de mortalitate în România şi în toată Europa, lumea largă îl vede ca pe un fel de „boala bolilor”… La cel puţin trei forme de cancer – plămâni, col uterin şi creier – România are incidenţa cea mai mare. Cu toate acestea, la noi, după ce că avem de înfruntat atâţia factori ambientali agresivi, activitatea de prevenţie, depistare şi terapie a acestei cumplite boli este… sumară (ca să nu spun altfel). Sigur, chiar în condiţii optime, medicina poate mai puţin decât poate Dumnezeu, prin sfinţii Lui. Pe Sfântul Nectarie Taumaturgul, bunăoară, n-o să-l „concureze” niciodată puterile omeneşti ale medicinei, ale ştiinţei în genere. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să lăsăm lucrurile în paragină, în nepăsare, ci mai degrabă să conjugăm, pe cât se poate, calea „de jos” cu calea „de sus”… Acesta şi este „pariul” medicinii creştine.

Întorcându-ne la activitatea Fundaţiei „Sf. Irina”, era firesc ca, după ce am pus pe picioare Centrul de Îngrijiri Paleative, pentru asistenţa bolnavilor în faza avansată, să purcedem şi la punerea pe picioare a unei Clinici de Recuperare Oncologică, pentru bolnavii în faza de debut, cu şanse mari de vindecare, dacă există cadrul şi strategiile adecvate.

Miza e clară şi cât se poate de nobilă. Proiectul trebuie să fie însă foarte costisitor… Îmi iertaţi indiscreţia: aveţi resursele necesare?

Dumnezeu ne-a dat cu ce să pornim şi nu mă îndoiesc că ne va da şi în continuare, ca să putem duce lucrul nostru până la capăt (termenul este de 24 de luni). Valoarea totală a Proiectului, ca să vedeţi că nu consider indiscretă întrebarea dvs. şi că nu e nimic de tăinuit, este de peste patru milioane şi jumătate de euro. Am reuşit să atragem fonduri structurale europene, dar acordul de co-finanţare implică obligaţia Fundaţiei de a acoperi din resurse proprii cam un milion şi jumătate de euro, ceea ce nu prea ne este la îndemână, dar sperăm să putem aduna banii din donaţii. Am şi declanşat o campanie în acest sens: „Sprijiniţi Proiectul Nera!”. Şi ţin să mulţumesc şi pe această cale revistei Lumea Credinţei, atât de binevoitoare în sprijinul mediatic, foarte important în lumea de azi.

Să dea Dumnezeu să fie cu folos. Nu-i vorba însă numai de resursele financiare, ci şi de cele umane. Găsiţi în România personalul adecvat?

Deja am început să-l caut. Şi dacă-l caut bine, credeţi-mă că o să-l şi găsesc! De-a lungul anilor am cunoscut multă lume, „Christiana” a pregătit ea însăşi mult personal specializat, există relaţii interne şi externe… Nu numai în România caut. Există şi profesionişti români remarcabili şi de nădejde, dar care s-au împrăştiat prin lumea largă. Măcar unii dintre ei s-ar întoarce bucuroşi acasă, dacă ar avea o ofertă sigură şi atrăgătoare. Or, noi chiar vrem să facem o clinică de anvergură europeană, pentru clienţi din toată lumea, oricât de exigenţi.

V-aş mai întreba şi altceva: am înţeles de ce cancerul, dar spuneţi-mi şi de ce… Nera?

Sigur, e un întreg context… dar vreau să spun că pentru mine Nera înseamnă în primul rând ACASĂ. Şi trupeşte, şi duhovniceşte…

Mânăstirea e implicată?

E duhul bun al locului… Dar nu-i numai atât. Există în obşte multe măicuţe cu pregătire medicală, doctoriţe, asistente medicale şi sociale, care au în plus şi competenţa spirituală, esenţială în context. E loc şi sunt condiţii de con-lucrare, în limitele îngăduite. „Vasiliada” înseamnă tocmai vecinătatea – văzută şi nevăzută – dintre „azil” şi biserică. Din perspectiva Ortodoxiei, nu-i vecinătate mai potrivită pentru o clinică decât aceea a unei mânăstiri. Nera nu va fi o clinică mânăstirească, dar va fi o clinică care va  funcţiona pe principiul: Doctorul tratează, Dumnezeu vindecă.

Previous Article