LOADING

Type to search

Schitul Dideşti: acasă la Gala Galaction

Share

Vechi mânăstiri şi schituri uitate… Baldovineşti, Drăgăneşti, Dideşti… Nume stranii, nume vechi. Într-o bună zi, clopotele lor vor prinde iarăşi să bată. Sunt sigur de asta. În miez de iarnă, am poposit acasă la Gala Galaction. Acasă însemnând un schit…

Acasă – la schit

După secularizarea averilor mânăstireşti, schiturile şi mânăstirile de la noi se puteau vinde, se puteau cumpăra. Chiliile monahilor, moşiile, sfintele locaşuri. Cu aproape un veac înainte de instaurarea comunismului în România!

În 1879, când se naşte scriitorul şi teologul Gala Galaction (din botez: Grigore Pişculescu), schitul Dideşti – abandonat de călugări în 1865 – aparţinea deja familiei sale. Tatăl (după toate probabilităţile, de origine aromână) era administrator al moşiei Dideşti, iar mama sa – fiică a preotului din sat.

Primele amintiri ale scriitorului sunt legate de curtea schitului, de poveştile bătrânilor despre monahii plecaţi în bejanie. Gala Galaction va moşteni darul povestirii de la părinţi şi bunici. Fascinat de trecutul casei părinteşti, se aplecă adeseori, încă din anii tinereţii, asupra acestuia, în aproape toate romanele şi nuvelele sale, ba chiar şi traducerea Sfintei Scripturi în limba română datorează mult, după mărturisirea tălmăcitorului, Schitului Dideşti: limbajul acesteia împrumută graiul oamenilor simpli din sat, hrăniţi duhovniceşte – vreme de veacuri – din slujbele şi Evanghelia de la schit.

Schitul Dideşti – ctitorie a Sfântului Neagoe Basarab?

Unii istorici sunt de părere că mai întâi ar fi fost schitul. Un schit de lemn, la marginea unei păduri. În timpul domniei lui Neagoe Basarab, la Dideşti s-a zidit un schit de piatră. Domnitorul de la Argeş, în 1519, printr-un hrisov, va întări ocina Dideşti de pe Vedea unui oarecare jupan Dumitru, cu care se afla în strânse legături. Ruinat de trecerea vremurilor, după 1690, aşezământul este refăcut din temelii, pentru puţinii monahi ce se mai nevoiau aici, de către Şerban Ştirbei şi soţia sa, Stanca, fiica lui Ivaşcu Clucer Băleanu. Prin testament, ctitorii – deveniţi, în 1679, proprietari al satului Dideşti, în urma unui schimb cu satul Olteniţa, între Marica Clucereasa şi ginerele acesteia, Şerban Slugerul – vor lăsa mânăstirii (statut căpătat după rectitorire) întreaga lor avere: terenuri agricole, moară, vii etc.

Aşezământul, în 1706, este închinat Sfintei Mitropolii de la Bucureşti, de care va depinde până în anul 1864.

Stareţi şi egumeni  de dincolo de vremuri…

Din hrisoavele vechi, numele stareţilor şi egumenilor de la Dideşti dau mărturie despre trecutul vetrei monahale: Serafim (1744), Ioan (1752), Grigorie (1766), Rafail (1782), Spiridon (1795), Gavrilă (1797), Silvestru (1826), Dionisie (1830), Ioanichie (1843), Gherman (1858)…

Bogata mânăstire (poseda, la un moment dat, chiar şi un metoc în subordine, în satul Merişani, din apropiere), prin 1830, avea să decadă iarăşi la statutul de schit, în urma pierderii mai multor procese privitoare la hotarele sale. În 1861, Cezar Bolliac, trecând prin Dideşti, constată strâmtorarea ce cuprinsese obştea, scriitorul neîntrezărind un viitor mai bun pentru aceasta. Prefăcut în biserică de mir, chiliile i se vor ruina încetul cu încetul, statul vânzând o bună parte din clădirile rămase şi ultimele lui moşii.

Am deveni mai bogaţi

La Dideşti există astăzi o expoziţie memorială închinată preotului, scriitorului şi profesorului de teologie – la Universităţile din Chişinău şi Bucureşti – Gala Galaction (1879-1961). Găzduită în locaşul unei şcoli primare. Vizitată – în trecut, dar şi astăzi – de mari personalităţi laice ori ecleziale; mai ales din străinătate. O expoziţie ce cuprinde mărturii despre cel care în romanele şi nuvelele sale – de o puternică încărcătură dramatică – a zugrăvit, inspirat de oamenii locurilor, o lume vie, în lumina preceptelor morale ale Evangheliei.

După părerea mai multor specialişti, expoziţia ar trebui transferată într-un spaţiu mai generos, pe măsura autorului celei mai apreciate traduceri a Bibliei în limba română (mărturia aparţine părintelui Constantin Galeriu). Un loc mai potrivit însă decât în schitul renăscut, decât acasă la Gala Galaction, nu s-ar putea afla. Prin sprijinirea unui astfel de proiect, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional ar avea doar de câştigat…