LOADING

Type to search

Lumea credintei nr. 4 (105), aprilie 2012

Lumea credintei nr. 4 (105), aprilie 2012

Share

EDITORIAL – PAȘTILE DOMNULUI, PAȘTILE NOASTRE

Fiecare din noi are o reprezentare personală asupra Paştilor, dincolo de ceea ce ne spune, an de an, Biserica. Fiecare vedem în felul nostru, cu ochii sufletului, calvarul Domnului, răstignirea şi – la final – Învierea Lui. Şi fiecare ne întristăm şi ne bucurăm diferit. Unii au o bucurie duhovnicească mare, care le „umbreşte” pe toate celelalte. Ferice de ei, trăiesc realitatea Învierii pe deplin. Alţii se bucură mai mult omeneşte – bine şi aşa. Pregătesc toate ale praznicului, aleargă, strâng, adună, gătesc, curăţă, bibilesc masa de Paşti. Familia creştină tresaltă, e un moment de graţie. Toate sunt primite în ochii Celui Înviat.

Ei bine, anul acesta bucuria mea pascală nu este nici exclusiv duhovnicească (nici nu a fost vreodată, nu sunt vrednic de asta), nu e nici strict omenească. E din amândouă, în proporţii egale. De ce? Deoarece Dumnezeu mi-a dăruit – ăsta e cuvântul, dăruit – un copil care s-a născut acum, în Postul Sfintelor Paşti. Cu ce fel de bucurie mă bucur eu acum, un tată la 48 de ani? Cu o bucurie care nu se poate descrie în cuvinte: e inefabilă!

E mult omenesc conţinut în acestă stare de bucurie, când îţi vezi propria replică în miniatură, când vezi cum familia creşte, când vezi bunicii cum reîntineresc, când vezi cum femeia de lângă tine redevine mamă de sugar. E o transformare biologică, dar e şi o transfigurare a întregii sale făpturi. Proaspetele mame au aură, sunt învelite într-un halou: de bucurie, de tristeţe, de speranţă, de melancolie. Rugăciunea lor e continuă şi difuză, în străfundurile inimii. Nu se roagă în cuvinte, ci în sentimente. Nu formulează cereri, ci parcă aşteaptă direct răspunsul. Sunt într-o intimitate extraordinară cu Dumnezeu!

E şi mult conţinut duhovnicesc prezent în orice naştere, mai ales în urma unei concepţii neaşteptate sau în cele cu posibile probleme medicale. Atunci Îl vezi la lucru pe stăpânul sipetului vieţii! Ce spectacol! Când Îi vezi măreţia, voinţa, ordinea, delicateţea, eficienţa… Dumnezeu nu se joacă, nici nu noi, nici cu viaţa pe care a creat-o. Chiar dacă noi am ajuns pe alocuri să o dispreţuim, ea are aceeaşi valoare, căci Autorul nu s-a schimbat.

Aşadar, Paştile mele (şi ale tuturor proaspeţilor părinţi) sunt speciale anul acesta. Dumnezeu mă va înţelege dacă nu m-am concentrat doar pe aspectul liturgic şi duhovnicesc al timpului şi trăirii pascale. Mă va înţelege dacă nu sunt trist, aşa cum s-ar cuveni, în aşteptarea patimilor Sale. Ce să fac acum, sincer vorbind, dacă gânguritul Mariei e mai sonor decât litaniile?! Şi cum pot să-mi reprim bucuria „furată”, trăită în avans faţă de marele, cosmicul eveniment al Învierii? Dar ştiu că Dumnezeu nu este gelos, nici absurd, şi că înţelege toate acestea. Doar El este Cel care mi-a schimbat radical existenţa: o dată prin Învierea Lui – după care nimic nu a mai fost la fel pe pământul oamenilor –, apoi prin resetarea întregii vieţi în urma acelui enigmatic Fie! de acum 9 luni…

Fie numele Domnului binecuvântat!

RĂZVAN BUCUROIU