Credincioşii din Ucraina la răscruce – de Gheorghiţă CIOCIOI

Lumea Credintei 2 aprilie 2014

Pe fondul crizei ucrainene, în nebuloasa evenimentelor din Răsărit, aflate în plină desfăşurare, Dreapta Credinţă tinde tot mai mult, dincolo de Nistru, să se transforme într‑un ortodoxism în care Dumnezeu şi sfinţii sunt chemaţi să biruie alături de tancuri şi mitraliere. Un amestec de liturghie şi marşuri din perioada sovietică, nemaiîntâlnit până în prezent…

Eurasianismul în vremuri de pace…

18 martie 2014. Moscova. Piaţa Roşie. Putin se adresează unei mari mulţimi de oameni: Crimeea s‑a întors“acasă”.

Ne punem, în mod firesc, întrebarea: Ce va urma? Ce spun geostrategii pravoslavnici de la Moscova? Un singur nume ‑unul important, desigur ‑şi poate că ne vom lămuri întrucâtva: Aleksandr Dughin. Mâna dreaptă a lui Vladimir Putin, promotor al idealurilor eurasiatice. Două discursuri, adaptate împrejurărilor, din ani diferiţi. Primul, din 2013: politologul şi filosoful rus era de părere atunci că “integrarea României în spaţiul eurasiatic poate avea loc sub zodia identităţii culturale ortodoxe. În cadrul comunităţii eurasiatice, România îşi va putea rezolva problemele economice şi teritoriale. Aici va fi acceptată cu bucurie”. Basarabia, Transnistria chiar, în oferta generoasă a ruşilor, reveneau, fireşte, României, “o ţară de cultură ortodoxă, cu o literatură fabuloasă” (Vocea Rusiei, 7 iulie 2013).

…şi de război

Acelaşi Dughin, după „războiul” din Crimeea, de data aceasta într‑o altă ipostază: “Nu ne vom limita la Crimeea. Dacă ieri, reunificarea cu Crimeea a fost pentru noi o mare izbândă, astăzi, aceasta nu mai reprezintă mare lucru. Miza e mult mai mare. Oamenii din partea de sud‑est a Ucrainei se trezesc încetul cu încetul. Tot ceea ce este cu adevărat important abia de acum urmează. Bătălia pentru Ucraina este o bătălie pentru reunificarea popoarelor slave. Trebuie să te zbaţi pentru a putea crea o nouă realitate istorică şi politică. Acum, este timpul să ne gândim la ceea ce vom face la Kiev. Este nevoie să pregătim o nouă forţă. Nu neapărat pro‑rusă, ci pro‑slavă. Pretenţiile de a păstra graniţele vechi şi legile Ucrainei intacte sunt nerealiste (Aleksandr Dughin, Orizontul revoluţiei noastre. Din Crimeea la Lisabona, facebook,7 martie 2014).

Tancuri şi icoane

Memorandumul de la Budapesta, din 5 decembrie 1994, care prevedea garanţii de securitate a independenţei Ucrainei din partea Rusiei, Marii Britanii şi Statelor Unite, în schimbul transferului armamentului nuclear de pe teritoriul acestei ţări în Rusia, a rămas doar un simplu petic de hârtie. Lipsit de orice valoare. Cuvântul Rusiei a fost, în fapt, doar unul conjunctural… Pătrunderea cu sute de tancuri (fie şi ornate cu icoane) într‑un alt stat, sfidând orice normă a dreptului internaţional, nu reprezintă, cu siguranţă, o izbândă pravoslavnică vrednică de laudă. Oricâte panegirice ar rosti pe tema dată propovăduitorii muscali în urechile enoriaşilor lor şi oricât de mult ar scrie site‑urile oficiale ruseşti în aceste zile despre luările de poziţie luterane, reformate ori catolice din Apus, spre o şi mai şlefuită izbândă a Ortodoxiei…

Kiril ‑ un pas înapoi?

Desigur, doctrinei ortodoxiste a eurasianismului, născocită de Dughin şi alţii ca el, nu avem de gând să‑i contrapunem o alta (ca, de pildă, cea a poporului nemuritorilor din Carpaţi, de la Dunăre şi Marea Neagră, care a primit creştinismul ‑monoteist fiind, rezistând sute de ani Imperiului Roman, popor iubitor de libertate, pace şi adevăr), însă, cum am putea fi oare de acord cu planurile schimbătoare ale unui imperiu ce înjosesc până la ultima treaptă Dreapta Credinţă, transformând‑o într‑un simplu vehicul ideologic şi propagandistic, condus de Moscova?

Cât priveşte tulburările din Ucraina, aceastea, se pare, sunt abia la început. Ortodoxia de aici e la răscruce. Credincioşii ucraineni aproape că nu se mai regăsesc în Biserica Moscovei, cu toate apelurile la calm şi înţelegere venite din capitala rusă, ori de la Kiev. Brutalitatea intervenţiei ruse, apăsătoarea oligarhie formată din fostele servicii secrete, sărăcia din ţară, împărţirea credincioşilor în trei Biserici diferite ‑toate acestea au contribuit, în ultima vreme, la cristalizarea unei conştiinţe de cetate asediată, aflată în pragul căderii. Un referendum pentru o Biserică Ortodoxă Ucraineană de sine stătătoare este văzut de mulţi ‑chiar şi de autorităţi ‑drept o soluţie salvatoare. Va face oare Kiril un pas înapoi din Ucraina?