LOADING

Type to search

Unde s-a născut şi a copilărit Sfântul Ioan Botezătorul

Unde s-a născut şi a copilărit Sfântul Ioan Botezătorul

Share

Născut prin puterea rugăciunii, ca dar târziu al unei vieţi sterpe, din preotul Zaharia şi din soţia sa Elisabeta (a se vedea Luca 1, 5-25 şi 57-80), Ioan a fost fiul minunat al binecuvântării dumnezeieşti, hărăzit să vestească şi să deschidă calea mântuirii prin Hristos. Ein Karem şi Even Sapir au fost leagănul naşterii şi copilăriei sale, în inima Ţării Sfinte…

Ein Karem – locul naşterii Sfântului Ioan Botezătorul

Aflată la 10 km de Ierusalim şi la 150 km de Nazaret, Ein Karem, localitatea în care locuiau Zaharia şi Elisabeta, astăzi un cochet orăşel evreiesc, este supranumită „patria Sfântului Ioan Botezătorul”. Ein Karem înseamnă „Fântâna din vie”, arătând că zona colinară era mănoasă, spre deosebire de aridul Ierusalim.

Pe locul întâlnirii dintre Preacurata Maria din Nazaret şi vârstnica sa rudă Elisabeta, loc in care tradiţia spune că Maica Domnului ar fi locuit vreme de trei luni (a se vedea Luca 1, 39-56), este ridicată acum Mânăstirea Vizitării (catolică). Pe zidurile acesteia este scris în zeci de limbi imnul de laudă al Maicii Domnului: Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile… (Luca 1, 46-48). Povestind despre vizitarea acestui loc, părintele Ioanichie Balan spunea: „Doamne, ce bine ar fi dacă creştinele noastre s-ar iubi mai mult şi s-ar vizita în numele Tau, ca să se roage şi să vorbească cele de folos, iar nu să judece şi să ­clevetească!”.

În centrul localităţii se află izvorul de la care locuitorii luau apă şi pe care l-a folosit şi Maria în perioada şederii sale acolo; se numeşte până azi Izvorul Maicii Domnului (in prezent, însă, apa sa nu mai este potabilă).

În sec. V, Patriarhia Ierusalimului a ridicat pe locul naşterii Botezătorului o bazilică maiestuoasă, cu pardoseala în mozaic, refăcută de cruciaţi în sec. XII, după care locul a fost pângărit de musulmani. Mânăstirea catolică de astăzi, Sfântul Ioan Botezătorul, este o construcţie relativ nouă, din a doua jumătate a secolului 19, dar păstrează în stânga altarului o grotă considerată a fi parte din locuinţa preotului Zaharia şi locul naşterii Înainte-Mergătorului.

Even Sapir – locul copilăriei Sfântului Ioan Botezătorul

Când Irod a dat poruncă să fie omorâţi toţi copiii până la doi ani, şi-a adus aminte şi de fiul preotului Zaharia, temându-se să nu fie cumva chiar acela Împăratul de curând născut. În Sinaxarul zilei de 5 septembrie – praznicul Sfântului Prooroc Zaharia – stă scris: Sfântul Zaharia era atunci în Ierusalim, slujind după obicei […]. Deci, ascunzându-se Elisabeta în munte [pruncul Ioan avea un an şi jumătate], se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu ca s-o apere pe ea şi pruncul. Când a văzut de sus pe ostaşi […] apropiindu-se, a strigat […]: „Munte al lui Dumnezeu, primeşte pe maică cu pruncul!”. Şi îndată s-a desfăcut muntele şi a primit-o înăuntrul său […]. Iar Elisabeta […] petrecea împreună cu Ioan în muntele unde, după dumnezeiasca poruncă, li se făcuse peşteră şi curgea izvor de apă. Şi a crescut un finic deasupra peşterii, plin de roade. Când era vreme de mâncare, se pleca pomul acela, dându-şi spre mâncare rodul său…

Nu departe de Ein Karem, dar într-o zonă colinară cu versanţi abrupţi, se află astăzi mosavul Even Sapir (localitate de tip cooperativă agricolă), cu doar 650 locuitori, fondat în 1950 de către emigraţi din Kurdistan. Autocarul abia trece pe drumul îngust de pe panta muntelui, oprindu-se la capătul pădurii prin care pelerinii trebuie să coboare preţ de câteva minute, pe jos. Se ajunge astfel la mânăstirea franciscană a Sfântului Ioan din Pustiu, construită chiar peste stînca despre care se spune că i-a ocrotit pe Elisabeta şi pruncul ei. E unul dintre cele mai fermecătoare locuri din Ţara Sfântă:versantul e acoperit de iederă şi flori, izvorul Botezătorului are apa tămăduitoare, rece şi bună, foarte apreciată în zilele caniculare de pelerinaj, iar coborând treptele abrupte, sub nivelul bisericii şi al izvorului, ajungi pe un platou cu un mic bazin cu peşti coloraţi, în dreapta căruia se află peştera în care a vieţuit copilul Ioan. În Sinaxar citim: După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Înainte-Mergătorului, şi-a dat sfârşitul în aceeaşi peşteră. Iar Sfântul Ioan a fost hrănit de un înger până la creşterea lui, şi l-a păzit în pustie până la ziua arătării sale către Israel. Se pare că Ioan a vieţuit în acest pustiu singur, de la vârsta de doi ani, hrănindu-se cu lacoste – un soi de fructe, iar nu lăcuste (insecte), aşa cum s-a tradus – şi miere sălbatică. Izvorul de deasupra peşterii, din care se ia apă de băut, curge prin interiorul stâncii până la nivelul peşterii, făcând un bazin în care se scaldă cei cu probleme medicale grave, spre tămăduire, după care apa ajunge la bazinul cu peşti.

În fine, dacă de la intrarea în mânăstirea din Even Sapir o iei pe cărarea din stânga (prin dreapta se coboară spre izvor şi stâncă), după 200 de metri ajungi la peştera care adăposteşte mormântul Sfintei Elisabeta.