LOADING

Type to search

Lumea credintei nr. 6 (95), iunie 2011

Lumea credintei nr. 6 (95), iunie 2011

Share

EDITORIAL – Internetul dăunează grav Ortodoxiei (IV)

Pe parcursul câtorva episoade am încercat să prezint capcanele de înţelegere, efectele nocive, abuzurile de interpretare, limbajul „profetic”, dar mai ales duhul vădit apocaliptic al unor site-uri şi bloguri ortodoxe. Am arătat nu numai părţile negative – din perspectivă duhovnicească – ale accesării unor astfel de site-uri, dar am încercat să prezint şi părţile bune (mai modeste, ce-i drept) ale prezenţei Ortodoxiei pe bloguri. Sincer să fiu, e mai uşor să observi lipsurile şi derapajele decât latura sănătoasă a oricărei lucrări, fie ea şi virtuală. Dar aşa cum e croit ochiul nostru lăuntric, tot aşa suntem dispuşi să vedem realitatea: albă sau neagră.

Oricum, importantă pentru mine, ca scotocitor în beznele internetului actual, este următoarea concluzie: sub umbrela largă a Ortodoxiei şi a luptei identitare şi-au putut găsi adăpost, laolaltă cu atitudinile echilibrate şi ziditoare, şi cele mai bizare discursuri, cele mai elucubrante scenarii, cele mai imprecise persoane (sub raport intelectual, duhovnicesc sau chiar… mintal). Credinţa este ceva de necontrolat cu instrumente omeneşti, harul nu se poate măsura cu harometrul, dreptatea lui Dumnezeu – trecută, prezentă şi mai ales viitoare – şi intenţiile Lui
rămân totuşi ascunse oamenilor. Şi aşa va fi până la plinirea vremii, pe care doar El o ştie… De aceea, impostura semenilor noştri în acest context „profetic/dezvăluitor” este destul de greu de dat în vileag.

Însă pe fondul fricii difuze a persoanelor mai puţin credincioase, sau doar anxioase, discursul apocaliptic câştigă teren. Dar şi aceşti oameni „speriaţi” trebuie să ştie că nimeni dintre noi, simpli jurnalişti ori teologi cu studii grele, nu putem explica până la capăt şi fără greş toate faptele credinţei, planurile Domnului şi nici măcar cele ascunse ale
omului (mare parte din ele). Cu alte cuvinte, nimeni nu este profet şi, dacă o face fără jenă în contul „celor mai mici ca el”, va da seamă de asta, la Judecată. Până una-alta, ar trebui lăsată în pace Ortodoxia să se odihnească puţin de toată zgura modernităţii în care şi noi o afundăm, de interpretările care i se atribuie. Ar fi bine să lăsăm şi Duhul să lucreze în linişte, atras doar de rugăciunile noastre. Dar care rugăciuni? Ale cui, concret? Care linişte? Care lucrare
tainică? Hai, răspundeţi la asta, copii teribili ai internetului „ortodox”!

 

RĂZVAN BUCUROIU