LOADING

Type to search

Budapesta 2011: Cruciadă sau mascaradă?

Budapesta 2011: Cruciadă sau mascaradă?

Share

Mare val s-a pornit de curând pe Dunăre în sus şi în jos, plecând de la Budapesta, atunci când Parlamentul maghiar a votat noua Constituţie a Ungariei. Guvernul (ultra)conservator al premierului Viktor Orban a frapat Ungaria, Europa şi chiar lumea întreagă adoptând noul document fundamental al statului, la baza căruia au fost puse principii creştine solide, în vizibilă ruptură în raport cu ceea ce mulţi numesc „Europa seculară”.     Într-adevăr, după zeci de ani de laicizare a statelor europene, Constituţia de la Budapesta pare că întoarce Ungaria din drumul către indiferenţa religioasă a Europei apusene. Dacă este autentic, evenimentul este cu adevărat major şi de răscruce, însă tocmai această importanţă covârşitoare cere o privire mai atentă, înainte de exprimarea admiraţiei fără margini.

 

Evident, analiza trebuie începută prin prezentarea rezumativă a punctelor constituţionale care au bulversat lumea şi pe care le vom reda mai jos, în varianta la care am avut acces:

Declaraţie naţională

Noi, membri ai naţiunii maghiare la începutul unui nou mileniu, purtând responsabilitatea pentru toţi maghiarii, declarăm aici că: […]

Suntem mândri că Regele nostru Sf. Ştefan a fondat statul maghiar pe baze solide cu o mie de ani în urmă şi că a făcut ţara noastră parte a Europei Creştine.

Suntem mândri de strămoşii noştri care s-au luptat pentru supravieţuirea, independenţa şi libertatea ţării noastre.

Suntem mândri de magnifica performanţă intelectuală a poporului maghiar.

Suntem mândri că poporul nostru s-a luptat de secole pentru a proteja Europa şi pentru a o fi îmbogăţit cu talentul şi sârguinţa sa.

Recunoaştem rolul creştinismului în păstrarea naţiunii noastre. Apreciem diferitele tradiţii religioase din ţara noastră.

Mărturisim că baza existenţei umane este demnitatea umană. […]

Libertăţi şi responsabilităţi – Articolul II

Demnitatea umană este inviolabilă. Oricine are dreptul la viaţă şi demnitate; viaţa fătului va fi protejată de la concepţie.

Partea generală – Articolul M

Ungaria protejează instituţia căsătoriei între un bărbat şi o femeie, relaţie matrimonială stabilită voluntar, la fel ca şi binele familiei ca bază pentru supravieţuirea naţiunii.

Ungaria sprijină maternitatea.

Protejarea familiei este reglementată prin lege specială.

Press and Communication – Hungarian Press

EPP Group in the European Parliament

 

Noua Constituţie votată urmează să intre în vigoare la 01.10.2012, ceea ce înseamnă că, din acel moment, Ungaria devine un stat creştin declarat şi aproape teocratic, alăturîndu-se Vaticanului şi Iranului, cele două state care, până acum, recunosc prin Legea Fundamentală că Dumnezeu, respectiv religia, guvernează sau cel puţin influenţează substanţial viaţa statului. Pentru o conştiinţă creştină, lucrul pare minunat şi merită admiraţie, dacă nu este nimic altceva decât rezultatul unei treziri întru adevăr a capilor şi a reprezentanţilor naţiunii. Poate tocmai un asemenea gând i-a făcut pe mulţi să repeadă laude spre Budapesta, noul pol al creştinătăţii europene. Mulţi sînt, însă, şi aceia care cred că în dosul cruciadei stă mascarada; cea politică, desigur. Să vedem!

În primă fază, este limpede faptul că noua Constituţie maghiară chiar are virtuţi creştineşti şi că sfidează regulile Uniunii Europene din care Ungaria însăşi este parte. Dacă în alte părţi ale Europei este interzis vălul musulman, sînt permise căsătoriile homosexuale, sînt legalizate avorturile sau se vor eliminate icoanele din sălile de clasă, Ungaria recunoaşte cu mândrie, prin însăşi Legea ei fundamentală, rolul creştinismului în naşterea şi păstrarea ei ca ţară, recunoaşte viaţa intrauterină încă de la concepţia fătului şi protejează căsătoria heterosexuală. Desigur, o lovitură aprigă aplicată secularismului şi ideilor excesiv de libertine care au generat restricţii nefireşti sau libertăţi dincolo de fire. O lovitură care îi coagulează pe toţi acei militanţi creştini care, timp de mai multe zeci de ani, şi-au văzut principiile umilite de aşa-zisa corectitudine politică şi de efectele ei socio-morale. Toţi aceştia îl vor admira şi poate chiar îl vor urma pe Viktor Orban, atât în cele sociale, cât şi în cele politice.

Viktor Orban este, însă, aşa după cum se reped să îl denunţe adversarii săi, un conservator cu tentă radicală, al cărui discurs atinge zone sensibile aproape cu satisfacţie. Este ştiut faptul că partidul premierului maghiar, FIDESZ, are şi o aripă neoficială de dreapta extremă, JOBBIK, care are zona sa de aderenţi, deloc de neglijat, şi care şi-a cerut premiul pentru susţinerea electorală a FIDESZ. Este, de asemenea, ştiut faptul că Orban a mizat de la început pe cartea unei renaşteri a spiritului maghiar, a unei revigorări în matca maghiarităţii, respectiv a unei atenţii extinse asupra tuturor maghiarilor, oriunde ar trăi ei. Slovacia a reacţionat, chiar oficial la politicile maghiare privind acordarea cetăţeniei maghiare din oficiu, iar România simte destul de clar efectele politicii de susţinere de către Budapesta a partidelor maghiarilor din Transilvania. Naţionalismul guvernării Orban este destul de vizibil şi se regăseşte şi în noua Constituţie, abil împletit cu creştinismul. Luate separat, nici naţionalismul, nici creştinismul nu au nimic rău într-însele, însă combinaţia lor greşit dozată poate naşte necazuri. La acest capitol, atât Ungaria, cât şi România au precedente generate de personaje precum Horthy Miklos sau Corneliu Zelea Codreanu. Iar Ungaria de azi are Rongyos Garda (Garda Zdrenţăroşilor) şi Legio Siculia (Legiunea Secuiască), două organizaţii extremiste care utilizează în discursul lor şi elemente creştine autentice. Noua Dreaptă românească nu este nici pe departe atât de aprigă la nivel discursiv ca cele două surate maghiare. La fapte, cu atât mai puţin.

În aceste condiţii, beneficitatea unei Constituţii de tipul celei maghiare proaspăt adoptate trebuie amendată măcar cu îndemnuri la precauţie. Istoria este plină de evenimente dramatice provocate de răstalmăcirea şi folosirea învăţăturilor creştine în cele mai murdare şi distructive scopuri, de cele mai multe ori în raport cu creştinii înşişi. Sfântul Ioan Gură de Aur însuşi avertiza că drumul spre iad e pavat cu bune intenţii. Astfel, protejarea vieţii încă de la concepţie sau cea a familiei creştine tradiţionale sînt principii extraordinare din perspectiva creştină, însă amestecarea lor cu propăşirea naţiunii maghiare „ruptă în mai multe părţi în timpul istoriei” şi cu „unitatea spirituală şi intelectuală a naţiunii maghiare” poate crea terenul favorabil unor derapaje nedorite. În numele lui Dumnezeu s-au întâmplat prea multe rele pentru ca întoarcerea de la secularizare la valorile creştine să fie confiscată iar în scopuri străine, fie ele şi naţionale – sau, mai degrabă, naţionaliste.

Aşadar, folosind tocmai primele cuvinte ale imnului maghiar, spun şi eu: „Dumnezeu să îi binecuvânteze pe maghiari” şi adaug: „Să îi binecuvânteze întru măsura celor bune, atât pentru ei, cât şi pentru cei din jurul lor”.  Altfel, cruciada riscă să rămână mascaradă.