LOADING

Type to search

Sankt Petersburg: clopotele Sfinţilor Apostoli

Share

Sunt „cele mai înalte” clopote din lume. 123 de metri înălţime nu-i puţin lucru, orice s-ar spune. Turnul-clopotniţă al Catedralei Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, din fortăreaţa cu acelaşi nume a ­Sankt Petersburgului, se vede din orice punct al oraşului de pe Neva. Iar când clopotele sale, vechi de 300 de ani, încep să răsune, mai nimeni nu crede că mână de om le-ar atinge, ci că Apostolii înşişi, din cer, se pogoară până la ele…

Catedralele Apostolilor

Oraşul „nemţesc” înălţat de Petru cel Mare în cinstea Sfântului Petru pare, la prima vedere, unul străin de Rusia. Petru însuşi, din statuia ecvestră din Piaţa Senatului, rămâne pentru mulţi un străin, ba chiar Antihrist în persoană, deschizător de drumuri blestemate… Şi, cu toate acestea, ţarul şi-a început domnia prin înălţarea unei catedrale, rămasă misterioasă până în zilele noastre; catedrală-simbol a misiunii de îndeplinit de către „Cea de-a Treia Romă”.

Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol – de mărimea Sfintei Sofia, a împăratului Justinian (ctitorită între 536-550, pe fundaţia unei biserici mai vechi a Sfântului Constantin cel Mare), loc în care s-au aflat multă vreme moaştele Sfinţilor Apostoli – avea în vremea lui Petru demult misiunea încheiată, fiind făcută una cu pământul de către turci. Din piatra şi zidăria acesteia s-a înălţat, în 1461, de către Mahomed II, Moscheea Fatîh (a Cuceritorului). Roma cea veche, de mai bine de şase veacuri şi jumătate, îşi pierduse şi ea dreapta-credinţă; faimoasa basilică a Apostolilor din Cetatea Eternă putând fi socotită, prin urmare, una pierdută…

Mit ori adevăr: ţarul Petru – atât de hulit, până şi în zilele noastre – înalţă Catedrala Sfinţii Apostoli, ale cărei clopote răsună lângă ferestrele cerului, cu gândul că  are de îndeplinit o misiune fără seamăn, că este un protejat al Sfinţilor Apostoli. Cel puţin aşa susţin apărătorii lui…

Îngerul lui Petru

În mijlocul fortăreţei Petropavlovsk va fi ridicată mai întâi o bisericuţă de lemn, sfinţită de către Arhiepiscopul Iov al Marelui Novgorod în anul 1704. Adrian, ultimul Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii (trecut la cele veşnice în 1700), avusese îndelungi dispute în privinţa tradiţiei bisericeşti cu Petru, fapt care l-a determinat pe ţar să nu mai accepte nici în ruptul capului în fruntea Bisericii Ruse un alt Patriarh, care ar fi putut face opoziţie reformelor sale. Marele ierarh apucase să recunoască, totuşi, înainte de moartea sa, drept justificate unele dintre reproşurile lui Petru, ca de pildă acela că Biserica Rusă e slab organizată. Între 1712-1733, pe locul locaşului de lemn din Petropavlovsk, se va înălţa, după planurile arhitectului italian Domenico Trezzini (adus de Petru tocmai din Danemarca pentru a ajuta la construirea noii cetăţi), măreaţa catedrală, ce dăinuie până astăzi. În vârful turnului noii zidiri va fi aşezat un înger „în zbor”, purtând o cruce spre înalt. Un „înger al lui Petru”, rămas neclintit până în zilele noastre; un înger ce a devenit, cu trecerea vremii, unul dintre cele mai importante simboluri ale oraşului de pe Neva.

Necropola imperială a Rusiei

Îngerul din înalt va mai fi socotit şi protectorul tainic al întregii familii imperiale ruse, care îşi are necropola aici, începând cu Petru, până la Nicolae II. Împărăteasa Ecaterina II, împăraţii Alexandru I şi Alexandru II, toţi odihnesc sub aripile de zefir ale îngerului. Doar doi dintre conducătorii Rusiei de după Petru lipsesc din Catedrală; municipalitatea din Sankt Petersburg sperând într-o aducere cât mai grabnică a rămăşiţelor pământeşti ale acestora de la Kremlin (Petru III), ori din Holmogor (Ivan VI).

În anul 1953, când ­Sankt Petersburgul a împlinit 250 de ani de la întemeiere, vestitorul ceresc din vârful Catedralei Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel a fost restaurat. Iar restauratorii, cu acel prilej, au lăsat un mesaj într-o sticlă specială, aşezată în pliurile hainei îngereşti, prin care îşi cereau scuze că s-au grăbit în lucrul lor, din pricina ordinelor lui Hruşciov…

Legământ de taină…

În 1997, îngerul-simbol va fi supus unei noi restaurări mult mai atente, lăsându-se şi de această dată un mesaj pentru generaţiile următoare. Nici un „muritor de rând”, însă, nu a avut acces până acum la conţinutul acestuia.

Şi nu sunt deloc puţini aceia care cred că nu ar fi vorba de un mesaj obişnuit, aşa cum se spune; şi că, de fapt, pergamentul sigilat, purtat de îngerul de deasupra clopotelor din înalt, ar ascunde – fără tăgadă – un legământ tainic al lui Petru cu verhovnicii Apostolilor. Legământ citit din jumătate în jumătate de veac de către mai marii Rusiei. Şi, bineînţeles, aceştia, sub jurământ, nu ar avea dreptul să-l dezvăluie…