LOADING

Type to search

Lumea credintei nr. 7 (96), iulie 2011

Lumea credintei nr. 7 (96), iulie 2011

Share

EDITORIAL  – Ştroţcanii

 

Dominique Strauss-Kahn – sau, cum se aude din limba turuită a crainicilor români, Ştroţcan – a fost şeful FMI şi o figură de marcă a Partidului Socialist din Franţa. Aşadar, un om de stânga care administrează bani. Mulţi bani. Care, evident, nu sunt ai lui. „Sărac şi cinstit”, aşa cum am aflat de la un alt om de stânga – român, de data aceasta – că ar trebui să fie politicienii în ziua de azi…

Numai că DSK (iniţialele împricinatului) a ajuns să fie prototipul politicianului planetar din ziua de azi. Adică un administrator atotputernic al banilor celorlalţi, dar un foarte prost manager al propriilor neputinţe şi slăbiciuni. Cu toţii ştim, în acest sens, scandalul de agresiune sexuală în care au fost implicaţi sexagenarulde origine evreiască şi camerista musulmană, într-un hotel din New York.

Aceşti puternici ai planetei, care se îmbată şi adorm prin aeronave prezidenţiale (vezi Boris Elţîn), care întreţin relaţii perverese cu secretarele (vezi Bill Clinton), care sunt măcinaţi de corupţie (vezi interminabilele procese ale lui Silvio Berlusconi sau Jacques Chirac), ei bine, aceşti puternici care prin globalizarea politică şi economică şi-au extins puterea asupra noastră, a tuturor, sunt oameni foarte slabi. Slabi ca structură sufletească, slabi ca voinţă, ca ţinută morală. Şi atunci cum pot fi ei puternici peste alţii, când peste propria lor viaţă (şi fire) nu sunt? Cum pot ei manipula destine, societăţi, ţări şi chiar continente, dacă de propria lor viaţă – ajunsă la maturitate – nu se pot îngriji?

La celălalt pol este Grecia, o ţară ortodoxă, care ţipă ca din gură de şarpe că establishment-ul o prigoneşte, că a adus-o în sapă de lemn. Nimic mai fals! În această situaţie a adus-o propria ei lăcomie (vezi Enciclica către Popor a Sfântului Sinod al Greciei, din care cităm: „Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful aisbergului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul…”).

Puternici ai zilei, popoare, ţări întregi cufundate în vârtejul slăbiciunilor, care culminează toate cu un consum fără precedent. Dacă ar fi îmbulzeala asta şi la Sfânta Cuminecare, soarta lumii ar fi fost pecetluită. Dar altfel…!

 

RĂZVAN BUCUROIU