LOADING

Type to search

Procesiuni şi pelerinaje ortodoxe de Adormirea Maicii Domnului

Procesiuni şi pelerinaje ortodoxe de Adormirea Maicii Domnului

Share

Poate fi moartea o sărbătoare? O întrebare deloc uşoară… Marele praznic al Adormiririi Maicii Domnului (15 august), prin care este comemorată strămutarea la ceruri a Maicii Vieţii, ar putea fi un răspuns…

Că Maica Domnului a fost luată la Sine de Fiul ei, o mărturisesc Apostolii înşişi. Aceştia, prin dumnezeiască minune, au fost prezenţi la măreţul eveniment de la Ierusalim, cu excepţia Sfântului Apostol Toma – ce va ajunge abia la câteva zile după Adormirea Maicii Domnului. Şi, dorind Toma să-şi ia rămas bun de la  Preasfânta Fecioară, a mers împreună cu ceilaţi Apostoli la Mormântul acesteia. Atunci, deschizând ei mormântul,  au băgat de seamă cu toţii că trupul Născătoarei de Dumnezeu nu se mai afla acolo, fiind înălţat la Cer de către Fiul ei cel preaiubit.

Da, pentru cei care cred în Înviere, moartea poate fi o sărbătoare. Marile pelerinaje de Adormirea Maicii Domnului, de pe tot cuprinsul Ortodoxiei, mărturiesc limpede despre acest fapt…

Ierusalim – Mormântul
Maicii Domnului

Mormântul Maicii Dom­nului din Grădina Ghet­si­mani este situat într-o peşteră de la poalele Muntelui Măslinilor, în imediata apropiere a cetăţii, fiind  cercetat zilnic de pelerini din întreaga lume. În fiecare an, de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, la Ierusalim are loc o  impresionantă ceremonie religioasă, la care participă mii (uneori chiar zeci de mii) de pelerini ortodocşi. Procesiunea porneşte de la  Sfântul Mormânt al Mântuitorului. Întâistătătorul Bisericii Mormântului Maicii Domnului, îmbrăcat ca pentru slujirea  Sfintei Liturghii, poartă pe braţe, în chip solemn, icoana Adormirii Maicii Domnului. În fruntea procesiunii se află arhierei, sute de preoţi şi călugări din toate ţările ortodoxe. Mulţimea credincioşilor străbate în cântări duhovniceşti – cel mai adesea în rusă, română şi greacă – întreaga cetate a Ierusalimului, până la Mormântul Maicii Domnului. După ce se aşază icoana Adormirii Maicii Domnului la Mormânt, se slujeşte, în zori de zi, Sfânta Liturghie arhierească.

Praznicul  Lavrei Pecerska

Lavra Sfintei Adormiri a Maicii Domnului a Peşterilor din Kiev – acesta este numele complet al vestitului loc de nevoinţă duhovnicească de pe malul Niprului. Mânăstirea a fost întemeiată în anul 1051, de către Sfinţii Antonie şi Teodosie, doi monahi ruşi de la Muntele Athos. În scurtă vreme de la fondarea sa, lavra va deveni inima ortodoxiei Rusiei kievene. La Pecerska îşi are reşedinţa astăzi Mitropolitul Vladimir al Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Moscovei). Sutele de sfinţi din peşterile de aproape ori de departe – aşa cum sunt  numite de monahi grotele în care s-au nevoit şi unde îşi au moaştele schimnicii de odinioară – atrag necontenit, pe tot parcursul anului, pelerini din Rusia, Ucraina ori Belarus. Hramul Lavrei Pecerska – Adormirea Maicii Domnului – se bucură de o cinstire aparte în rândul pravoslavnicilor răsăriteni. De praznic, pe lângă miile de credincioşi ortodocşi, participă la slujbă zeci de ierarhi ruşi şi ucraineni, precum şi înalte oficialităţi  ale statului vecin.

Putna – Ierusalimul
neamului românesc

Mânăstirea Putna, înălţată în cinstea Adormirii Maicii Domnului de către Sfântul Voievod Ştefan cel Mare (al cărui mormânt se află în biserica mânăstirii), este unul dintre cele mai de seamă centre de pelerinaj din întreg arealul românesc. La slujbele de hram din ziua Adormirii Maicii Domnului participă, an de an, zeci de mii de pelerini – nu doar din ţară, ci şi din Basarabia, Bucovina  ori Maramureşul istoric. Putna a fost supranumită de către poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, “Ierusalimul neamului românesc”. Începând cu privegherea din ajunul sărbătorii, la slujbe iau parte, de asemenea, înalţi ierarhi ai Patriarhiei Române, oficialităţi de rang înalt din cadrul statului român –  şi, nu de puţine ori, însuşi Patriarhul BOR.

Mânăstirea Nicula

De celebrarea celei mai importante sărbători a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la Mânăstirea Nicula, din judeţul Cluj, participă, în fiecare an, peste o sută de mii de credincioşi. Mânăstirea datează din cea de-a doua jumătate a secolului al 14-lea. Aici este păstrată o vestită icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, zugrăvită de  preotul Luca din Iclod, la anul 1681. Icoana a lăcrimat, vreme de 26 de zile, între 15 februarie şi 12 martie 1699, minunea fiind consemnată de mai multe documente imperiale habsburgice şi hrisoave bisericeşti. Astfel, în anul 1713, guvernatorul Transilvaniei, Sigismund Korniş, va lua icoana la castelul său din Benediug, pentru a se convinge că din ochii Maicii Domnului se preling lacrimi adevărate. Împreună cu Ioan Vaner, comandantul garnizoanei Dej, şi căpitanul Gontz Ruszkay, va semna  un proces verbal – întărit fiind acesta cu jurămîntul celor trei martori, despre minunile icoanei. O înaltă comisie bisericească va întocmi, de asemenea, un proces-verbal – cu dovezi şi declaraţii sub jurămînt a 27 de martori care au văzut cu proprii lor ochi lăcrimarea  Maicii Domnului. În 1736, va apărea prima lucrare despre icoana făcătoare de minuni de la Nicula: Historia thaumaturgae virginis Claudiopolitanae. Dezvoltarea picturii pe sticlă, în Ardeal, în sec. al  17-lea, este strâns legată de hramul Mânăstirii Nicula; localnicii, de marele praznic al Adormirii Maicii Domnului, vânzând miilor de pelerini sosiţi la sărbătoare “creaţii proprii” cu chipul Maicii Domnului ­înlăcrimate.

Adormirea Maicii Domnului – hramul oraşului Smolensk

Catedrala Adormirii Mai­cii Domnului din Smolensk – a cărei construcţie a durat mai bine de un secol – a fost sfinţită în 1772. Conform unei legende locale, Napoleon Bonaparte, în 1812, după ce a cucerit Smolenskul, a intrat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din centrul oraşului şi, impresionat de interiorul şi odoarele  acesteia, a jurat în faţa Sfântului Altar că dacă vreun soldat francez se va atinge de vreun obiect din Catedrală va fi ucis pe loc, de chiar mâna sa. Până în 1941, Catedrala a adăpostit faimoasa icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului Smolenskaia, ce va dispărea fără urmă în vremea ocupaţiei germane din cel de-al doilea război mondial. La hramul oraşului sosesc, anual, mii de pelerini din întreaga Rusie; un sfânt epitaf cu icoana Adormirii Maicii Domnului  este aşezat – în noaptea  din ajunul praznicului – deasupra uşilor împărăteşti ale catedralei, fiind atins cu adâncă evlavie de către şirurile nesfârşite de credincioşi.

Bacikovo şi Troian

Mânăstirea Bacikovo – închinată Maicii Domnului – este situată la aprox. 25 km sud de oraşul Plovdiv. A fost întemeiată la anul 1083 de către doi mari demnitari bizantini de origine gruzină: Grigorie Bakuriani şi fratele său Abasie. Este a doua mânăstire ca importanţă din Bulgaria, după Rila. Faima lavrei se datorează  mai ales unei vechi icoane gruzine a Maicii Domnului – mare făcătoare de minuni. Mânăstirea dispune de peste două sute de locuri de cazare, total insuficiente, însă, pentru marele praznic al Adormirii Maicii Domnului, când  miile de pelerini sosiţi la Bacikovo nu-şi pot afla  acoperiş nici măcar în orăşelul cel mai apropiat (Asenovgrad) – toate pensiunile şi hotelurile din zonă fiind ocupate cu mult timp înainte de sărbătoare. Un al doilea mare hram de Adormirea Maicii Domnului este, în Bulgaria, cel al Mânăstirii Troian – unde, de asemenea, se află o vestită icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu.

Iviron – Maica Domnului
ocrotitoare a monahilor

Mânăstirea Iviron a fost întemeiată în secolul 10, de către un general bizantin de origine georgiană – Ioan Iviritul (care, mai apoi, s-a călugărit împreună cu cei doi fii ai săi). Vreme de mai multe secole aceasta a adăpostit monahi georgieni. Lavra ocupă locul al treilea în ierarhia mânăstirilor athonite. Emblematică pentru Iviron rămâne, însă, icoana făcătoare de minuni, din secolul 9, Panaghia Portaissa (Portăriţa). Hramul cel mare al mânăstirii este Adormirea Maicii Domnului. Privegherea de toată noaptea din ajunul praznicului Născătoarei şi Liturghia din cea de-a doua zi sunt considerate unice ca fast în întreaga Ortodoxie, mulţi pelerini fiind convinşi că la Iviron celebrarea trecerii de pe pământ la cer a Maicii Domnului preface cu adevărat moartea în tainic şi luminos praznic ceresc.