LOADING

Type to search

Săcele, oraşul cu şapte biserici ortodoxe

Săcele, oraşul cu şapte biserici ortodoxe

Share

Septem Villae Valacheles: cele şapte sate valahe. Sub acest nume apare pentru prima oară în istorie ţinutul care astăzi e cunoscut sub denumirea de Săcele. În actualul oraş, din cele 7 sate au mai rămas doar 4: Satulung, Cernatu, Turcheş şi Baciu. Celălalte 3 – Tărlungeni, Purcăreni şi Zizin – s-au constituit în ultimul secol în comune separate. Conform statisticii, Săcele e oraşul cu cele mai multe biserici din România, raportat la numărul de locuitori. În Săcele sunt 15 biserici: 7 ortodoxe, 5 evanghelice, 2 catolice şi una reformată, la aprox. 30000 de locuitori. Cele 7 biserici ortodoxe, toate din piatră, au fost ridicate de mocanii săceleni între 1783-1871.

În 13 mai 1366, regele Ungariei, Ludovic de Anjou, dăruia unui curtean de-al său, Stanislav, pământurile din Ţara Bârsei cuprinse între râurile Timiş şi Tărlung. Două bule papale din sec. 13-14 vorbeau şi ele de „schismaticii valahi“ din Ţara Bârsei. Numele de Săcele vine de la diminutivul sătucele. El apare documentar pentru prima oară la sfârşitul sec. 15, în nişte scrisori ale domnitorului Ţării Româneşti, Vlad Călugărul. Locuitorii acestuiţinut, mocanii săceleni, erau oieri cu o situaţie materială foarte bună. Oameni chibzuiţi, trăiau în case modeste de trei camere. Însă când a venit vorba să ridice case lui Dumnezeu, au ţinut să înalţe adevărate „catedrale“.

Preoţii mocanilor

Cu protopopul de Săcele, părintele Daniel Benga, m-am întâlnit într-o dimineaţă de iarnă. Mi-a povestit cu mândrie de preoţii din Săcele. De un anumit Stan din Satulung, care l-a impresionat atât de tare pe Constantin Brâncoveanu, aflat în trecere în anul 1697 prin Ţara Bârsei şi participând la hram de Adormirea Maicii Domnului la biserica din Turcheş, încât Vodă îl ia şi îl pune preot la noua sa ctitorie din Făgăraş. Urmaşul preotului Stan, părintele Petcu, la începutul sec. 18, în timpul epidemiei de ciumă, îi înmormântează pe toţi ciumaţii, indiferent că erau români sau maghiari. Ajuns preot în Scheii Braşovului, moare… de ciumă, la doar 40 de ani.

Oameni umblaţi, mocanii ştiau bine ce se întâmplă în lume. De aceea ei s-au împotrivit încă de la început greco-catolicismului. Astfel, protopopul Constantin Stan, ce umbla după bani pentru construirea bisericii din Turcheş, refuză ajutorul material al episcopului unit Petru Aron. De altfel, mocanii săceleni, la o anumită perioadă de timp, veneau cu toţii, cu preotul în frunte, la Biserica Sf. Nicolae din Şchei şi rosteau o mărturisire de credinţă, în care spuneau că nu se vor lepăda de legea strămoşească nici cu preţul vieţii lor. Un alt protopop, Radu Verzea, dă bani, în 1797, pentru tipărirea Gramaticii limbii române a lui Radu Tempea. Oameni credincioşi, mocanii săceleni au fost şi ctitori de mănăstiri, fie în apropiere de locul natal, ca Mânăstirea Suzana, fie pe unde îi ducea transhumanţa, ca Mânăstirea Cocoşu din Dobrogea.

Bisericile mocanilor săceleni

Până la sfârşitul sec. 18 stăpânirea maghiară nu a permis mocanilor să ridice decât biserici din lemn. Viaţa spirituală se pare că era, cu toate aceste incoveniente, una intensă. La recensământul făcut de generalul Bucow, în 1762, în Satulung era o biserică de lemn cu 3 preoţi, la 300 de familii, iar în Turcheş era o biserică de lemn cu 4 preoţi, la 168 de familii. Profitând de un edict dat de împăratul austro-ungar, prin care se permitea românilor să-şi construiască biserici din piatră dacă în comunităţi erau şi maghiari sau saşi, mocanii săceleni s-au apucat serios de treabă. Astfel, în nici o sută de ani, ei ridică 7 biserici mari, din piatră. Prima e Sf. Nicolae din Cernatu, în 1784. Apoi, peste biserica de lemn din Satulung, ei înalţă, în 1794- 1799, actuala biserică cu hramul Sf. Arhangheli. Lângă ea ridică o şcoală pentru români, unde veneau şi cei din Trei Scaune (Harghita şi Covasna), şi unde astăzi e sediul protopopiatului Săcele.
Urmează celelalte 5 biserici, dintre care 3 au hramul Adormirii Maicii Domnului. Cum observa şi părintele protopop, câteva sute de familii au ridicat atunci 7 biserici mari din piatră, pe care astăzi mii de familii abia le mai pot întreţine…

Comunismul a venit ca un tăvălug peste comunitatea mocanilor săceleni. Spre deosebire de mocanii din Mărginime sau de cei din zona Rucăr-Bran, cei din Săcele au dispărut ca oieri. Animalele şi pământurile le-au fost confiscate. Apropierea de zona industrială a Braşovului a avut efecte extrem de negative. Oraşul s-a industrializat complet, sub umbra uzinei Electroprecizia. Din unul dintre cele mai bogate sate din Transilvania, Săcele a ajuns un oraş de salariaţi ai statului comunist. Astăzi săcelenii încearcă să-şi regăsească propriul lor drum. Ei au ştiut mereu să-L pună pe Dumnezeu început tuturor celor pe care le făceau. Bisericile lor tocmai despre acest lucru vorbesc. Depinde de cei de acum dacă vor reuşi să înveţe lecţia lăsată de înaintaşii lor.

Mădălin IACOB