LOADING

Type to search

Lumea credintei nr. 92(3), martie 2011

Lumea credintei nr. 92(3), martie 2011

Share

EDITORIAL – Internetul dăunează grav Ortodoxiei (3)

Sunt momente şi situaţii în care nu-mi place să am dreptate. Ba chiar mi-e groază că anumite intuiţii se pot adeveri. Faptul că unele site-uri şi bloguri dăunează substanţei Ortodoxiei, că sunt în contradicţie vădită cu duhul ei, cu mesajul ei – era un lucru pe care îl intuiam. Dar evoluţia „virtuală” (nu virtuoasă!) a ultimelor zile m‑a întărit pe deplin în constatările mele. Şi, de bună seamă, m-am întristat profund…

Blogul apologeticum a postat un filmuleţ realizat la ziua de naştere a părintelui Iustin Pârvu, eveniment cu prilejul căruia o mână de maici i-au cântat acestuia „Sfântă tinereţe legionară”, imnul Mişcării, pe versurile lui Radu Gyr. Că maicile au cântat acel cântec stângace, ca nişte pionieri întârziaţi, de pe nişte volante A4, cu glasurile lor modulate pe
psaltichie şi mai puţin „dedate” la marşuri electrizante – e un aspect al discuţiei care ţine de adecvarea la real şi discernământul duhovnicesc avariat. Mai mult, că este incompatibil mesajul „morţii legionare” pus în gura unor călugăriţe care veniseră la mânăstire, eventual, să moară pentru Hristos – ele fiind miresele! – iarăşi e inutil a mai comenta. Tot amestecul ăsta ţăcănit între un legionarism difuz şi mesajul trăirii credinţei răsăritene este exaltat pe bloguri ca apologeticum. Care blog, în pagina de început (home page), conţine următoarele rubrici: Anticip, Anti-ecumenism, Anti-masonerie, Anti-vaccin, iar la final, strecurat, de ochii lumii, un Umanitare… Totul furibund anti, nimic pro. Unde e oare mesajul ortodox adevărat? În afară de un combat agresiv, necredibil, forţat din condei, unde e afirmaţia, bucuria, nădejdea? Cine se regăseşte în asemenea întuneric în care eşti pus să orbecăi fără soluţie? Şi unde mai pui că Apologetica este o ramură a teologiei sistematice care încearcă dovedirea existenţei lui Dumnezeu prin probe raţionale sau argumente logice?!

Pe blogul saccsiv sunt postate cele mai vitriolante comentarii, în devălmăşie cu îndemnuri la „rezistenţă”, tipice unei secte asediate. Referitor la acelaşi scandal al filmuleţului, saccsiv scrie: „Şi acum oamenii SISTEMU LUI vor zice: cei ce îndeamnă să nu fie acceptate cipurile sunt antisemiţi şi extremişti. Pe de altă parte, dacă va începe prigoana împotriva mânăstirii din cauza unui cântec, atunci putem spune că a sosit şi momentul adevărului pentru toţi cei ce susţin că-l iubesc pe părintele Iustin Pârvu. Deja o primă cernere s-a făcut în vara anului trecut, iar intruşii din tabăra tradiţionalistă s-au dat pe faţă, atacând furibund pe toţi cei ce îndeamnă să nu fie luate cipurile. Acum va veni a doua cernere …”, ne asigură administratorii blogului. Dări în vileag, tabere, cerneri, asedii, cipuri, cântece legionare – ce să înţeleagă un cititor onest din toată harababura asta?!

Apologeticum ne trimite din blogul lui (prin link) direct la garduldefier, care măcar o spune pe şleau: “În caz de necesitate maximă, suntem pregătiţi cu toţii să mergem la Petru Vodă, să apărăm mânăstirea şi pe părintele Justin. Asteptăm cu foarte mare interes decizia Patriarhiei Române. În fiecare oraş românesc vor ieşi mii de oameni pentru al (sic!) apăra pe părintele Justin. NIMENI NU LOVEŞTE ÎN ORTODOXIE ŞI ÎN PĂRIN TELE JUSTIN PÂRVU. Mâine vom posta un articol pe această temă. Să nu creadă neamul evreiesc că în această ţară a pierit curajul, să nu creadă neamul evreiesc că lovesc în duhovnicii noştri, cum vor ei. Fraţilor, a sosit vremea să apărăm crucea lui Hristos, să o facem până la moartea martirică”. Vedeţi, stimaţi cititori, e ca în gluma cu fata urâtă: ea se ascundea,
sărmana, dar nu o căuta nimeni… În plus, şi moartea asta martirică pe care o tot declamă blogerii, din dreptul
ecranelor lor, a devenit un lucru neserios, o luare în băşcălie sau în derâdere a ceea ce credinţa noastră a dat mai de
preţ: cununa muceniciei pentru… Hristos! Repet: pentru Iisus Hristos.

Din acest site (garduldefier) intrăm, prin recomandare, pe blogul lui Odorica Ion în care citim stupefiaţi despre bolboroselile Babei Vanga: “În bucuria acestei lumi, în România va veni cel promis lumii. Se va bucura întregul Pământ de naşterea lui. Dumnezeu îl va ocroti într-un loc, departe de locul unde se odihnesc străbunii lui, până când va veni ceasul său. Cu puterea de Sus va fi dăruit. Pământul, Apa, Focul îi vor veni în ajutor. O dată cu venirea lui în această lume, tot ceea ce este construit pe minciună se va nărui. Toate acestea se vor petrece în anul 2005. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primii care îl vor recunoaşte vor fi cei din poporul său, poporul din care el a ieşit. Drept răsplată, el va aduce acest popor pe cea mai înaltă culme a desăvârşirii, din întreaga lume. Acest popor va deveni o adevărată pildă pentru toate popoarele pământului. El nu va veni cu un cal viu, ci cu un cal din fier, pe care
singur îl va mânui”. Iar apoi numitul Odorica Ion termină relatarea “proorociţei” oarbe din Bulgaria astfel: “Pentru
viitorul ceva mai îndepărtat, Baba Vanga a prevestit că În cosmos se va descoperi viaţa şi deodată va deveni limpede
cum a apărut viaţa pe Pământ. Iar în următorii 200 de ani oamenii vor intra în contact cu fraţii lor spirituali din alte lumi”. Te cruceşti? Da, evident! Însă sunt şi creduli care cască gura la astfel de site-uri “ortodoxe”…

În episodul următor vom analiza câteva producţii virtuale legate de ecumenism, prooroci locali, intelighenţie creştină, masonerie, apocalipsă etc. Numai din înşiruirea asta halucinantă reiese ce linearitate toxică pot căpăta lucrurile în capul acestor oameni!
(Va urma)

 

RĂZVAN BUCUROIU