LOADING

Type to search

Maica Ecaterina Fermo: Despre lupta împotriva celor trei „S”: Secularizare, Sincretism, Secte

Maica Ecaterina Fermo: Despre lupta împotriva celor trei „S”: Secularizare, Sincretism, Secte

Share

În seara de 30 septembrie 2007 am avut marea bucurie să‑l ascult pe noul patriarh, Prea Fericitul Daniel, la cuvântul pe care l‑a rostit cu ocazia întronizării, când a promis că principalul obiectiv în activitatea B.O.R va fi lupta împotriva celor mai mari provocări ale secolului acesta… viaţa noastră apostaziată, secularizată, plină de simboluri păgâne şi de mesaje subliminale, de sincretisme şi chiar de practici sectare.

 

Mi‑am propus chiar atunci, pe loc, să‑L rog pe Domnul nostru Iisus Hristos să mă ajute să fac şi eu la fel…. aşa că am început să vorbesc tuturor studenţilor, călugărilor, mirenilor şi tuturor celor interesaţi despre acest subiect şi…. am constatat că mai mult de jumătate nu cunoşteau noţiunile, nici măcar etimologic, semantic, darămite simbolistic sau cu implicaţii directe în viaţa de zi cu zi. Aşa că m‑am gândit ca o aşezare în pagină a câtorva informaţii nu ar strica. Poate aşa se vor lumina mai mulţi şi se vor întări rândurile „armatei Domnului”, pentru ca Biserica lui Hristos să triumfe NEBIRUITĂ pâna la sfârşit.
Noţiunea de „secularizare” trezeşte în sufletele noastre amintiri din istoria destul de recentă, când în timpul lui Cuza, averile şi propietăţile mănăstirilor româneşti au trecut în proprietatea statului, apoi o şi mai recentă şi tristă amintire a confiscării de către puterea de stat comunistă a tuturor averilor şi a supunerii cumplite prin care am trecut…. Dar iată, noţiunea de secularizare s‑a amplificat şi chiar s‑a adâncit din păcate în mai rău; creaţia divină şi chiar Divinitatea au fost izolate în „transcendent” şi desigur RAŢIUNEA UMANĂ ŞI DOMINAREA LUMII DE CĂTRE OM şi‑au făcut loc liniştit în istorie. Societatea noastră secularizată are o ideologie confuză şi difuză, unde Statul nu mai împarte frăţeşte nimic cu Biserica, dar nici viceversa. Pe nesimţite cuvinte cheie din viaţa noastră, cum ar fi ÎNVIERE sau VIAŢA DE APOI au fost înlocuite cu PROGRES şi FERICIRE. Desacralizarea asta s‑a insinuat în viaţa noastră încă din timpul Iluminismului, prin contribuţia cât se poate de satanică a lui Adam Weishaupt şi a adeptilor lui, a căror ideologie (mistico‑secretă şi esoterică) a fost diluata şi „insinuată” în lume sub forma „umanismului”. Această formă a prins foarte repede pe „Pământul Făgăduinţei”, încât „Revoluţia femeii americane” nu a surprins pe nimeni, iar… empirismul, liberalismul , filozofiile naturiste, dar mai ales libertăţile civile au luat iute locul credinţei adevărate, ritualurilor creştine şi drepturilor Divine.
Pentru populaţia din România, şi mai ales din restul lumii creştine, noţiunile, ritualurile sunt păgânizate, laicizate, chiar satanizate, dar în mod atât de subtil încât bieţii oameni nu realizează nimic.
De la Voltaire la Isaac Asimov şi Carl Sagan se desacralizează, se laicizează până la păgânism! Iisus Hristos devine simbol în loc de istorie…. certitudinea e că „lumea cealaltă” nu există… că AICI E TOTUL! Asistăm neputincioşi la transformările ciudate ale sărbătorilor creştine (Paştile, Crăciunul, Sf. Vasile, Sf. Ilie, Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul etc.) care probabil pentru generaţiile mai mari de 50 de ani, se trăiesc şi se manifestă exterior şi interior cu adevărata semnificaţie şi adevăratul fior divin. Pentru restul populaţiei din România, dar VAI! mai ales din restul lumii creştine rătăcite (intenţionat înfiltrate de către „Iluminaţi”), noţiunile, ritualurile sunt păgânizate, laicizate, chiar satanizate, dar în mod atât de subtil încât bieţii oameni nu realizează nimic. Desigur cei ce înfăptuiesc acestea mizează foarte tare pe dezinformare, necunoaştere, incultură, manevre politice, etc. La sărbătoarea Paştilor, când ar trebui să plângem şi să ne bucurăm deopotrivă pentru Moartea şi Învierea Domnului Iisus Hristos, noi alergăm după „iepuraşi” şi nu ştiu câţi creştini cunosc faptul că bietul animal a devenit demult simbol al pornografiei mascate în lume! LUMEA ESTE ASALTATĂ DE SIMBOLURI! Dar oare câţi înţeleg că aşa cum simbolurile creştine (Sfânta Cruce, icoane şi toate cu care operează în slujbe Biserica) sunt încărcate de energii necreate pe care Domnul, în Iconomia şi Mila Lui, le trimite asupra noastră, tot aşa şi vrăjmaşul de veacuri al Domnului, foloseşte orice prilej pentru a scoate omul de sub binecuvântarea Cerului. Aşa s‑a ajuns la starea pe care Olivier Clement o numeşte „De la Omul Cavernelor…la Cavernele Omului”. Sugestiv jocul de cuvinte, dar VAI… nu e nicio joacă în invazia aceasta de simboluri şi practici pagâne, făcute cu cea mai nonşalantă bucurie şi chiar sub oblăduirea de multe ori a Bisericii (mondiale!). S‑a ajuns astfel la o atitudine areligioasă chiar în sânul teologiei. Dumnezeu care se traducea până acum cu verbul A FI, a ajuns acum A PUTEA, A PRODUCE, A AVEA, iar Etica Creştină înlocuită cu Bioetica. Conferinţele din Europa anilor noştri (1985….2000…) accelerează fenomenul prin limbajul „modern” şi introducerea şi acceptarea celorlalte două „mondenităţi”: sincretismul şi sectele. Căutăm în dicţionarul Oxford şi găsim următoarea explicaţie pentru sincretism: „încercarea de a micşora diferenţele şi de a realiza o unire între secte sau şcoli filozofice”. Dacă în 1519 Erasmus din Roterdam vorbea pentru prima oara despre „reconciliere între creştini”, o sută de ani mai târziu Calixtus de Helsmstadt vorbeşte pentru prima oară în istorie de „sincretism”. De atunci şi până în zilele noastre lucrurile au scăpat total de sub control, omenirea fiind de foarte mulţi ani sub incidenţa negativă – satanică, rezultată în urma amestecului de‑a valma între ritualuri creştine, păgâne, satanice, musulmane, iudaice, etc. Iată ce spune o scriitoare mexicană a zilelor noas­tre: „şamani, ritualuri păgâne, catolice, evanghelice, toate aceste credinţe formează o paletă variată de culori ale sufletului celor din Mexic şi Guatemala”. Tot prin zona aceea a globului există un „sfânt”, numit Simion, catolic…. dar care se pare că se trage din Maya. Ciudăţenia însă este că toţi cei ce vin să se închine la statuia lui, îi pun o ţigară în gură… şi dacă scrumul cade, se spune că sfântul a ascultat ruga! Să ne fereasca Domnul de o astfel de „cârdăşie”, că numai iubire şi sfinţenie nu este acolo!
…s‑a ajuns la starea pe care Olivier Clement o numeşte „De la Omul Cavernelor…la Cavernele Omului”. S‑a ajuns astfel la o atitudine areligioasă chiar în sânul teologiei. Dumnezeu care se traducea până acum cu verbul A FI, a ajuns acum A PUTEA, A PRODUCE, A AVEA
Dar nici în vizibilele manipulări spirituale din emisiunile de „aşa zisă cultură şi informare” de la posturile de televiziune „National Geographic” şi „Discovery” nu sunt spuse adevăruri, ci dimpotrivă sunt mari şi chiar drăceşti tâlcuiri. Recent au fost o serie de documentare, bine asezonate cu „tot felul de dovezi”, din care descope­ream marile „surprize”. Potopul nu a fost potop, ci doar mici zone de glaciaţiuni topite. Sodoma şi Gomora nu au existat …şi chiar dacă totuşi au existat, au fost…victime ale gazelor naturale care au luat foc! Ierihonul nu s‑a dărâmat pentru simplu fapt că nu avea ce să se dărâme, căci zidurile acestui oraş nu au existat niciodată. De curând, un nou atac de genul acesta mi‑a atras atenţia, ba chiar pot spune că m‑a îngrozit, mai mult din cauza lipsei de atitudine a celor în drept să o facă, decât din faptele prezentate. În 1999 a avut loc în America premiera filmului „Eyes wide shut” al regizorului Stanley Kubrik şi interpretat de Nicole Kidman şi Tom Cruise. Se pare totuşi că la timpul acela în lume au existat ceva reacţii. Nu am să intru în subiectul filmului pentru că nu are nicio relevanţă pentru noi, popor român, creştin 85% şi purtând de 2000 de ani dulcea binecuvântare a Sf. Apostol Andrei, dar ceva tangenţe cu filmul tot avem. Este arătată în film o desfăşurare cât se poate de satanică şi esoterică, a unei întâlniri secrete între membrii unei societăţi secrete americane, cu toti potentaţii lumii, care evident poartă măşti, căci ceea ce înfăptuiesc ei acolo nu trebuie deconspirat. E aproape de la sine înţeles că are loc o mare orgie, dar nu orice fel de orgie, ci una cu semnificaţii esoterice, însoţită la început de un ritual „aproape creştin” cu imitaţii în gesturi, cântări şi muzică, încât dacă nu ar fi fost măştile pe feţele lor, am fi putut o clipa să credem că suntem într‑o biserică şi asistăm la o liturghie…. Şi intuiţia noastră nu ar fi fost prea departe, căci într‑adevăr, cântările ce însoţesc această desfăşurare satanică şi orgiastică sunt nici mai mult, nici mai puţin decât un fragment dintr‑O LITURGHIE ORTODOXĂ, ÎNTR‑O LIMBĂ CÂT SE POATE DE ROMANEASCĂ FOLOSITĂ CU SUNETUL ÎNTORS! Desigur pentru un scop foarte bine stabilit la începutul filmărilor… de către Biserica Scientologică, din care face parte cum bine ştim, interpretul principal Tom Cruise. Reacţii creştine… din 1999 când a avut loc premiera filmului şi până azi… doar în Biserica Romano‑Catolică, care a interzis filmul pe teritoriul ţărilor catolice. Aflăm cu surprindere că reacţia B.O.R a fost aproape nulă. După ce a aflat că e vorba de o liturghie înregistrată în Baia‑Mare pe un disc Electrecord, a spus că „e problema Electrecordului să‑i dea în judecată pentru «drepturi de autor»”. Dar surpriza mea a fost imensă, acum trei luni, când, într‑o sâmbătă seara la ora 23, pe postul „Acasă” a fost difuzat acest film… şi nimeni nu a sesizat ceva.
Desigur în societăţile cu concepţii laice şi păgâne (India, Pakistan, Mexic, Africa, etc,) aceste concepte şi practici, laice şi păgâne, duc (desigur, dirijate şi conduse din umbră) la multiculturalism şi convertire… apoi la asimilare.
Cred din tot sufletul meu, recent întors din adâncurile iadului, că acestea ar trebui să fie punctele comune între reprezentanţii Bisericilor când se întâlnesc la Concilii si Adunări Ecumenice, unde să se vorbească mai mult despre tradiţie creştină, ordine morala, religie…. decât de secularizare, liberalism, drepturile omului, modernitate. Am văzut unde au dus toate acestea. Domnul fie cu noi până la sfârşitul veacurilor!