EDITORIAL    – Înveşnicirea vremelniciei

Timpul nu e sub stapânirea noastră, dar felul în care îl petrecem, da. Şi câtă rugăciune şi nevoință duhovnicească infuzăm în el, atâta veşnicie gustăm aici pe pământ. Omul postmodern visează de acum la un soi de nemurire mediată tehnologic – organe noi şi chiar funcții de bază suplinite de aparate. Nu ştie sărmanul că, neînveşnicit, timpul se răzbună şi, finalmente, orice prelungire a lui întru vremelnicie e un chin. Pentru că ținta, odihna şi bucuria noastră nu sunt de aici, din fruntariile acestei lumi, ci dincolo de ea, în adâncul tainic al iubirii dumnezeieşti…

Cristian Curte

DIN SUMAR

Maica Heruvima Covaci: «E un folos în orice întâmplare potrivnică»

Schiarhimandritul Ioachim Parr: „Până şi Beatles a cântat despre asta: să-l iubeşti neîncetat pe celălalt…” (I)