LOADING

Type to search

Lumea Monahilor nr. 145, iulie 2019

Lumea Monahilor nr. 145, iulie 2019

Share

EDITORIAL – IERTARE ȘI VINDECARE

 

Veţi citi în acest număr, la centrul revistei, un interviu şocant despre spovedanie, pocăinţă şi iertare. El este şocant pentru că, din nefericire, în ultimul veac ne-am îndepărtat mult de înţelegerea patristică a iertării primite la scaunul mărturisirii. Am importat din Occident, via facultățile noastre de Teologie, o păguboasă înţelegere juridică a acestei taine şi ne spovedim ca şi cum am vrea să Îl împăcăm pe Dumnezeu cu noi, nu pe noi cu El, vindecându-ne de patimi. Ne gândim că Îl supărăm pe Hristos păcătuind, iar prin căinţă încercăm să Îi „alungăm” supărarea. În felul acesta mutăm problema din noi în Domnul, iar spovedania funcţionează ca între oameni – ne pare rău, Domnul vede, îşi ostoieşte durerea Lui cu durerea noastră şi ne acordă iertarea ca orice aproape al nostru, pe care l-am mâniat şi apoi l-am liniştit, sau juridic, ca un judecător care consideră că ţi-ai ispăşit sentinţa, te-ai chinuit destul, poţi fi eliberat. Dacă ne spovedim pe patul de moarte primim şi iertarea definitivă, un bilet pentru rai doar dus, un fel de indulgenţă plenară! Cât de departe este toată această soluție de pocăința și despătimirea filocalică ne-o vădeşte un gând al părintelui Constantin Galeriu, care mi-a fost profesor și povățuitor. El ne spunea adesea că în sensul adânc al Scripturii iertarea înseamnă vindecare. Nu e un act juridic prin care Îl împăcăm pe Dumnezeu cu noi, ci o tămăduire a firii noastre roase de păcat. Tămăduire care înseamnă, de fapt, unirea noastră cu Hristos, adică mântuirea.

Cristian CURTE