LOADING

Type to search

Lumea Monahilor nr. 146, august 2019

Lumea Monahilor nr. 146, august 2019

Share

EDITORIAL – TĂCEREA PREACURATEI

Cel mai ușor e să spui ceva. Să întorci o vorbă atunci când ești criticat, să te arăți deștept, să umpli tăcerea altuia, în fine, să zici ceva în loc să alegi tăcerea. E greu să taci când ești criticat, când nu ai ce spune, când alții sunt mai inteligenți ca tine, e greu să taci și când ești singur, unii aleg să vorbească până și atunci.

Se întreabă unii creștini de ce Maica Domnului e atât de puțin prezentă în Scripturi, de ce vorbele spuse de ea le numeri pe degete, de ce, la o adică, dacă tot este mai presus decât toți sfinții, nu avem consemnată de la ea, cum avem de la Apostoli epistole, poate o evanghelie. Răspunsul este, cred, simplu. Preacurata a fost o ființă tăcută. A ales tăcerea, dar când a vorbit a schimbat lumea toată. Și eu mai cred că tocmai pentru că a vorbit puțin cu oamenii a avut răgaz și putere și răbdare să vorbească mereu cu Dumnezeu.

Dacă ar fi să scriem o evanghelie a Maicii Domnului ea ar fi una a tăcerilor și rugăciunilor ei, iar pe prima și singura ei pagină ar avea scrise doar aceste opt cuvinte: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău!” Fără aceste cuvinte Logosul nu Și-ar mai fi zămislit un Trup din sângiuirile Maicii, nu am mai fi avut nici Întrupare, nici Răstignire, nici Înviere…

 

Cristian Curte