LOADING

Type to search

Cuvânt la Naşterea Domnului

Cuvânt la Naşterea Domnului

Share

În această zi se cuvine să mulţumim Părintelui Ceresc pentru toate darurile pe care le-a revărsat asupra noastră. Mulţumire se cuvine mai întâi să-I aducem pentru părinteasca Lui purtare de grijă, pe care ne-a arătat-o şi ne-o arată de fiecare dată atunci când Îl chemăm în ajutor. Căci cine a strigat către El şi Dumnezeu să nu-l fi ascultat? Cine a bătut la uşa milostivirii şi aceasta să nu se fi deschis?

 

Numai rugăciunile celor care nu cred, care s-au depărtat cu totul de adevăr, care s-au despărţit de dreapta credinţă, cu greu mai urcă până la Tronul Dumnezeirii. Dar tot cel care crede drept, cel care nădăjduieşte, primeşte răspuns la rugăciunea sa, după cum aţi auzit şi în cuvântul pastoral al arhiepis­copului nostru, care s-a citit astăzi: „Tot cel care nădăjduieşte către Prea Bunul Dumnezeu, acela primeşte de la Părintele luminilor. Căci El S-a sălăşluit între noi, S-a făcut asemenea nouă. S-a născut în peşteră, S-a născut în iesle, pe toate le-a făcut ca pe noi să ne mântuiască. Şi pe toate le-a făcut din iubire şi din dragoste faţă de noi.”

La dragostea lui Dumnezeu trebuie şi noi să răspundem cu dragoste. La uşa milostivirii trebuie să se aşeze fiecare dintre noi. Şi atunci când ne aşezăm, să nu ne aşezăm singuri, ci să-i luăm în rugăciunile noastre şi pe cei de lângă noi, să-l luăm pe aproapele nostru, pe fraţii noştri, pe cei din necazuri, pe cei din suferinţe, pe cei care nu ştiu să se roage. Căci şi pentru aceia trebuie să ne rugăm. Atunci când batem la uşa milostivirii lui Dumnezeu, trebuie să strigăm şi pentru aceştia.

În această zi a slăvitului praznic al Naşterii Domnului, rugăciunea noastră, adusă înaintea Prea Bunului Dumnezeu, să fie una de mulţumire pentru toate darurile pe care le-a revărsat şi le revarsă asupra noastră. Dacă cineva este nemulţumit de ceva, să se întrebe de ce nu a ajuns mulţumirea în casa sufletului său. Cineva se ruga la Preacurata Fecioară Maria şi-i spune: „Maică, vreau ca tu, de acum înainte, să fii maica mea şi de astăzi înainte niciodată să nu mă mai părăseşti!” Iar Fecioara Maria îi răspunde: „Dar tu, de astăzi înainte, îmi vei fi mie fiică?” Adică, tu, de astăzi înainte, vei rămâne cu adevărat credincioasă făgăduinţelor şi năzuinţelor tale, sau te vei schimba?

Părinţii noştri ne învaţă că trebuie să ţinem cont în viaţa noastră de mai multe lucruri, dar în mod deosebit de acestea trei: în tot ceea ce facem, în tot ceea ce lucrăm, în tot ceea ce învăţăm, să avem mărturie din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi. Al doilea lucru este să-L avem pe Dumnezeu pururea înaintea ochilor, iar al treilea este să fim statornici, să nu fim şovăielnici, să nu ne îndoim. Foarte mulţi dintre creştinii din ziua de astăzi se îndoiesc de credinţă, se îndoiesc de dragostea lui Dumnezeu, se îndoiesc de mila şi de bunătatea Lui. Dacă au trecut pe la o biserică, au aprins o lumânare şi au făcut o rugăciune scurtă, vor ca numaidecât, pentru aceea, Dumnezeu să le răspundă. Dar nu întotdeauna rugăciunile noastre sunt îndreptăţite, nu întotdeauna rugăciunile noastre sunt bune înaintea lui Dumnezeu, nu întotdeauna cerem ceea ce ne este de folos. Cea mai frumoasă şi cuprinzătoare rugăciune este Tatăl nostru. În ea Tatăl nostru, Părintele Ceresc ne-a învăţat să spunem mereu: „Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ”. Îl numim Tată, Îi cerem ca să se sfinţească Numele Său înăuntrul nostru, Îi cerem iertarea păcatelor, Îi cerem pâinea cea de toate zilele, Îi cerem toate acestea, dar, la sfârşit, revenim: „să se facă întru toate voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.” Aceasta nu înseamnă altceva decât a te preda în mâna lui Dumnezeu, a te smeri, a te aşeza pe tine, ca şi Fecioara, ca şi dreptul Iosif, ca şi magii din Evanghelia de astăzi, cu faţa la pământ în faţa Pruncului Ceresc. Nu trebuie trecut cu vederea acest amănunt. Magii Îl văzuseră pentru prima dată pe Copil. Doar auziseră de El, Îi văzuseră steaua şi cunoşteau că este un împărat din aceasta, prin înţelepciune şi cunoaştere. Prin acestea au cunoscut că El este Împăratul, şi când L-au văzut, s-au aruncat cu faţa la pământ. A te arunca înaintea lui Dumnezeu, a te arunca în braţele lui Dumnezeu, înseamnă a te smeri pe tine.

Suntem la praznicul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Să facem, fiecare dintre noi, din casa sufletului nostru o iesle cuvântătoare, o iesle în care să se sălăşluiască Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Dar, ca El să vină, trebuie să fim fără de răutate. Nu trebuie să găsească în inima noastră ură, sau duşmănie, sau vrajbă, sau cuvinte urâte, sau alte şi alte fărădelegi de care, de multe ori, ruşine este a şi vorbi. Acestea nu trebuie să se sălăşluiască în inimile noastre. Şi când acestea nu vor fi, atunci cu adevărat El va veni şi Se va sălăşlui întru noi şi va rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor.

Facă Bunul Dumnezeu ca sărbătoarea Naşterii Domnului să ne fie nouă, tuturor, prilej de bucurie, prilej de sănătate, prilej de râvnă duhovnicească, şi să nu cedăm, să nu ne împuţinăm sufleteşte, ci rugăciunea, vorbirea neîncetată cu Dumnezeu trebuie să ne călăuzească, să fie grija noastră cea de toate zilele. Vorbirea minţii noastre cu Dumnezeu, a-L avea pe Dumnezeu înaintea ochilor, înseamnă a-I recunoaşte atotputernicia Sa, atotprezenţa Sa, şi a-L vedea întru toate. Şi în acel moment te simţi pe tine înaintea lui Dumnezeu mic, dar totodată şi demn, înzestrat cu frumuseţea cunoaşterii de Dumnezeu; căci cea mai înaltă treaptă pe care noi o putem atinge este cunoaşterea şi unirea cu Dumnezeu. Spre aceasta trebuie să tindem. Pentru aceasta S-a născut Hristos. Pentru aceasta am postit. Pentru aceasta ne spovedim. Pentru aceasta ne împărtăşim. Ca să fim cu Dumnezeu, ca să-L avem pe Dumnezeu înlăuntrul nostru. Căci fără de El nu putem face nimic, cum El Însuşi ne-a spus.

Bunul Dumnezeu să ne întărească şi să primească râvna fiecăruia, şi să-L avem înaintea ochilor pe Hristos, Cel născut în peştera Bethleemului, să-I mulţumim pentru darurile pe care le-a revărsat şi le revarsă asupra noastră, şi să fim mai buni. Să fim mai buni! Să înceteze ura, duşmănia, avorturile şi toate păcatele care sunt strigătoare înaintea lui Dumnezeu. Să ne oprim de la acestea şi atunci Dumnezeu va căuta cu ochi milostiv asupra întregului pământ, asupra întregii lumi, şi va rândui cele de folos spre mântuire.