LOADING

Type to search

Ghighiu – locul căutat de Maica Domnului

Ghighiu – locul căutat de Maica Domnului

Share

Atunci când vorbim despre lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul nostru un lucru pare a o caracteriza mereu: discreţia. Vedem acest fapt şi din modul în care Hristos vindeca, nemaifiind de găsit de cei vindecaţi, decât în anumite prilejuri în care mulţimea lipsea. Aceeaşi discreţie divină o vedem apoi întrupată şi la sfinţi şi, mai ales, la Maica Domnului. Mănăstirile noastre sunt astfel de mărturii ale discreţiei iubitoare a Maicii lui Dumnezeu, un asemenea loc fiind şi mănăstirea Ghighiu.

Discreţia este mereu personală, se adresează direct inimii omului. Acesta este modul de lucru al lui Dumnezeu şi al sfinţilor săi, cel puţin în vremurile noastre în care prezenţa divină nu mai este şi nu se mai vrea să fie atât de vădită în societate, precum era în alte timpuri ale istoriei.

În anumite momente ale vieţii sale, omul simte această vorbire tainică şi discretă a lui Dumnezeu cu el şi începe să-I caute prezenţa în locurile pe care Dumnezeu le-a ales spre a sta de vorba cu oamenii. Ghighiu este doar unul din aceste locuri. La poarta mănăstirii, la orice oră soseşti, găseşti mereu maşini parcate. Oamenii ştiu că aici este un loc ales chiar de Maica Domnului pentru a le asculta ofurile şi plângerile. Vin cu nădejde şi se opresc în biserica mare în faţa unei icoane a Maicii Domnului pe care toţi o ştiu făcătoare de minuni.

Siriaca

Icoana de la Ghighiu are un nume cu rezonanţe ciudate: „Siriaca”. Este o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, realizată pe lemn de santal, în Siria, în secolul al XVI-lea. A ajuns la Ghighiu prin voia Maicii Domnului în anul 1958. Erau ani grei pentru ţară, ani în care regimul comunist ucidea în temniţele sale toată elita ţării. În aceşti ani, Maica Domnului îi apare în vis de mai multe ori episcopului siriac, Vasile Samaha, reprezentantul de atunci al Patriarhiei Antiohiei pe lângă Biserica Ortodoxă Rusă, şi îi spune să aducă acea icoană în România, la mănăstirea Ghighiu. Despre lucrarea acestei icoane în rândul creştinilor din Siria nu se ştie nimic, însă odată aşezată în biserica mănăstirii Ghighiu, icoana a început lucrarea sa minunată în rândul credincioşilor români. Una din întâmplările cele mai minunate s-au petrecut cu un localnic, cu un ploieştean, Ninel Toma. Copilul lui în vârstă de 6 ani a căzut pe beton şi a suferit o fisură craniană extrem de gravă, doctorii spunându-i că „numai Dumnezeu ţi-l poate salva”. A alergat la Ghighiu şi a căzut în faţa icoanei Maicii Domnului. Maicile, impresionate de suferinţa lui, au îngenuncheat şi ele şi au început să se roage împreună. „Vă mărturisesc că în acea clipă, în faţa icoanei, am simţit că minunea începe să lucreze. Brusc, nişte palme uriaşe s-au aşezat asupra mea, iar din toate părţile mă învăluia o căldură ca de forjă, de ziceam că mi se vor lichefia şi părul, şi hainele. Apoi, la fel de inexplicabil, mâinile s-au ridicat şi am simţit pe cap o mângâiere pe care nu o voi uita toată viaţa, mângâiere însoţită de o voce caldă, învăluitoare: „Du-te acasă, omule… Copilul tău se va face bine”. M-am ridicat şi am privit în jur. Nu era nimeni, doar maicile care se rugau la câţiva metri distanţă în genunchi, cu mâinile împreunate. Glasul şi rostirea erau doar pentru mine, învăluindu-mă într-o linişte de necuprins. Senin şi luminat la faţă, ca şi cum nimic nu i s-ar fi întâmplat copilului, mi-am luat soţia de mână şi am mers direct la spital, spunându-i: Aurelia, Dănuţ al nostru va fi bine – fără să ştiu că minunea se săvârşise deja, că Dănuţ al nostru ne aştepta însănătoşit să-l luăm acasă. Se dăduse jos din pat, alerga prin salon, cerea de mâncare, se juca vesel cu asistentele.” A dus apoi copilul la mai multe controale, dar fisura craniană dispăruse în totalitate.

O altă minune este povestită chiar de actuala maică stareţă, monahia Eupraxia Neacşu. Un ieromonah bolnav de meningită aflase că şansele sale de viaţă erau practic nule. Gândul l‑a dus la icoana Maicii Domnului de la Ghighiu şi s-a rugat fierbinte către ea. „Noaptea, în vis, s-a aflat stând în genunchi în faţa acestei icoane şi Maica Domnului a scos Preasfânta-i mână din icoană şi i-a făcut semnul Sfintei Cruci pe cap. Buimăcit de această minune, s-a trezit… era transpirat din cap până-n picoare, dar în clipa aceea a simţit că se făcuse sănătos! Spre uimirea medicilor, care credeau că nu se va mai putea face nimic, după cum îi spuseseră numai cu o zi înainte.

Icoana de la Ghighiu este cunoscută, în special, pentru vindecările de boli şi ajutorul pe care îl dă femeilor care nu pot avea copii. Din acest punct de vedere interesante sunt mărturiile mămicilor de pe site-urile dedicate copiilor referitoare la această icoană. Iată câteva din mărturiile celor care, cu nădejde, au trecut pragul mănăstirii: „Eu sunt una din fetele care s-au rugat la Icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Ghighiu. M-am chinuit 12 ani să am un bebe – 3 ani numai prin spitale – am reuşit pentru că am avut încredere în Dumnezeu şi de câte ori „am picat” m-am ridicat şi mai tare m-am rugat. Este într-adevăr o biserică cu mare har. Ţi-o recomand. Am reuşit să am bebele mult dorit la 38 de ani.”

„Şi eu merg de câţiva ani la Mănăstirea Ghighiu, de câteva ori pe an, şi mă simt foarte uşurată când plec de acolo. E un loc foarte frumos, care m-a impresionat mult, mai ales bisericuţa mică, cea care este în renovare acum. În această bisericuţă nu se intră încalţat şi nu se merge în picioare, ci în genunchi, dar este destul de micuţă.
În spatele curţii este şi un Izvor al Tămăduirii, unde merg de asemenea de fiecare dată. Ce m-a făcut să cred şi mai mult în acest locaş a fost o întâmplare pe care aş vrea să v-o povestesc şi vouă. Mergând eu odată împreună cu soţul şi cumnatele mele de la biserica mare spre bisericuţa mică, pe o alee, s-a apropiat de mine o măicuţă, mică de statură şi bătrânică, şi luându-mă de braţ, mi-a spus: «Să ştii că multe femei care nu puteau avea copii au venit la noi la mănăstire şi s-au rugat şi după aceea au putut». Mi-a spus asta fără ca eu să-i spun de ce venisem, pentru ce mă rugam cu lacrimi în ochi, şi lucrul acesta m-a lăsat fără cuvinte. Nici acum nu ştiu cum altfel ar fi putut să ştie pentru ce mă rugam eu, dacă nu ar fi avut un har aparte de la Dumnezeu.“

„Şi eu am rămas însărcinată după multe aşteptări imediat după ce am mers şi m-am rugat la Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Ghighiu. Chiar dacă am pierdut sarcina aceea, ştiu sigur că Măicuţa Domnului m-a ajutat atunci şi mă va mai ajuta să rămân graviduţă, doar necredinţa mea fiind cea care a facut să nu reusesc până acum să-mi ţin pruncutul în brate”.

Izvorul

Mănăstirea Ghighiu are ca hram Izvorul Tămăduirii. Dumnezeu, încă de la înfiinţarea, închinase acest locaş Maicii Domnului. De altfel o legendă povesteşte că înfiinţarea mănăstiii este legată de Fecioara Maria, care i-a apărut primului ctitor şi i-a poruncit să ridice în acest loc un sfânt schit. Pe locul unde a păşit Maica Domnului a răsărit un izvor cu apă vindecătoare.

Izvorul de la Ghighiu susură şi astăzi în spatele chiliilor mănăstirii. Oamenii vin şi aşteaptă cu răbdare să îşi umple sticlele cu apă, pentru sănătate şi vindecare de boli trupeşti şi sufleteşti. Aşezat în afara incintei mănăstirii, izvorul este un loc de linişte şi de rugăciune. Izvorul este astfel una din cele două staţii obligatorii, împreună cu icoana făcătoare de minuni „Siriaca”, pentru pelerinul sosit la Ghighiu.

Odată ce intri pe sub poarta mare a mănăstirii, întreaga atmosferă te face să înţelegi că eşti într-un altfel de loc. Frumuseţea curţii interioare, cu mulţimea de flori prezente în tot locul, ordinea lucrurilor, clădirile chiliilor îngrijite cu migală şi drag, biserica mare în care mereu găseşti oameni îngenuncheaţi la icoana Maicii Domnului, biserica cimitirului cu pictura ei nouă, bizantină, atât de frumoasă, toate te introduc într-o altă lume, o lume a unei vieţi duse împreună cu Dumnezeu, o lume după care fiecare dintre noi tânjim şi pe care ne-o dorim.