De ce se sfințesc icoanele? Află cum poți sfinți o icoană

Pentru creștini, atât în cadrul liturgic, cât și în viața de zi cu zi, icoana este un obiect cu încărcătură dumnezeiască. Totuși, închinarea la icoane și considerarea ei ca obiect sfânt nu a fost așa dintotdeauna.

Una dintre cele mai cunoscute polemici din istoria bisericii a fost dacă este permisă închinarea la icoane (fără să facă idolatrie sau chip cioplit lui Dumnezeu), precum și acceptarea practicii de sfințire a icoanelor (fiind percepute parțial ca obiecte cu energii lumești). Numeroși teologi au semnalat faptul că această practică a sfințirii icoanelor a apărut relativ târziu, nefiind conformă cu teologia icoanei, așa cum a fost mărturisită la Sinodul VII Ecumenic.

De ce se sfințesc icoanele?

La început nu exista practica sfințirii icoanelor, în documentele celui de-al VII-lea Conciliu Ecumenic afirmându-se că icoana era sfințită deja prin imaginea celui reprezentat și prin însemnarea numelui, care îi confirma prezența. Iconoclaștii invocau atunci ca argument împotriva adoptării icoanelor ca obiecte de cinstire, lipsa rugăciunilor pentru sfințirea acestora. Se considera necesar un procedeu care să le ducă din lumea profană, a energiei lumești, în cea sacră, a energiei dumnezeiești.

Apoi, nevoia suplimentară a unui astfel de procedeu a explicat-o părintele Nikolai Ozolin. A apărut o perioadă în care icoanele erau adesea pictate, iar respectivele lucrări nu mai urmăreau esența creștină, fiind neconforme cu „chipul” zugrăvit, în accepțiunea străveche a cuvântului. Se născuse o suprasaturație de astfel de lucrări, mai mult artistice decât hristice, cu reinterpretări îndepărtate de adevărul creștin, iar astfel credincioșii au devenit îngrijorați. Preoții trebuiau să verifice constant icoane și să le dea aprobare, credincioșii neștiind la ce pot să se mai închine.

Tot părintele Ozolin a făcut atunci distincția clară între icoane și „neicoane”, explicând cum o „neicoană” sfințită nu poate ajunge icoană. S-au stabilit clar reguli despre cum este făcută icoana, sufletul celui care are voie să picteze icoana sau ce trăsături ale chipului trebuie să îndeplinească prototipul expus pentru a fi recunoscut. Abia apoi se poate realiza o slujbă care să sfințească icoana.

Cum se sfințește o icoană?

Există superstiția în rândul creștinilor că icoana se aduce la biserică în Sfântul Altar timp de 40 de zile ca să se sfințească. Icoana nu se sfințește singură și nu trebuie să stea un anumit număr de zile în biserică. Icoanele se sfințesc de către preot prin slujba numită „Rânduiala sfinţirii icoanelor”, cuprinsă în cărţile de cult folosite de către preoţii slujitori. Cartea ce prezintă acest procedeu de sfințire se numește “Molitfelnic”.

Slujba se poate face doar la o anumită zi și oră, icoana fiind așezată pe masă în mijlocul Bisericii. Preotul îmbrăcat cu epitrahilul şi felonul, începe rugăciunile la sfârşitul cărora stropeşte icoana cu apă sfinţită. Este recomandat ca la această rânduială să participe şi creştinii care le aduc spre a fi sfinţite, ca apoi să le poată primi, nefiind nevoie să fie depozitate într-un anume loc din sfântul lăcaş.