Sfantul Ghelasie de la Ramet

Sfantul Ierarh Ghelasie s-a nevoit in veacul al XIV-lea, mai intai ca sihastru pe valea paraului Ramet din Muntii Apuseni si apoi ca egumen al Manastirii Ramet din judetul Alba. Traditia pomeneste mai multe fapte minunate ale sale.
Astfel, odata, fiind cu ucenicii la adunat fin in poiana manastirii si fiind mare arsita, incat toti sufereau de sete, Cuviosul Ghelasie s-a rugat, iar Dumnezeu a facut sa rasara pe loc un izvor minunat. Acesta poate fi vazut pana in zilele noastre fiind numit de localnici Izvorul Cuviosului Ghelasie. Multi sateni iau apa din el pentru sanatate si binecuvatare. De asemenea se spune ca la fericitul Ghelasie veneau multi bolnavi, mai ales cei stapaniti de duhuri rele, si cu rugaciunile lui se vindecau. Inainte de a muri, Sfantul Ghelasie si-a cunoscut dinainte sfarsitul si i-a strans pe toti ucenicii sai dandu-le ultimele povete. In traditia manastirii se spune ca, in ceasul cand cobora asinul de pe munte cu trupul Sfantului Ghelasie, clopotele de prin sate au inceput  sa sune singure. A fost ingropat langa zidul bisericii si multi bolnavi se vindecau la mormantul lui. Cinstirea sa actuala se datoreaza tot unei intamplari minunate:
In timpul unei inundatii din 1925, a fost dezgropat de ape un craniu care raspandea mireasma. Traditia spune ca el a ocolit in chip minunat biserica, de trei ori, dupa care s-a oprit la fereastra altarului. Preotul care slujea la biserica manastirii l-a ingropat in partea dreapta a bisericii.
In preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial craniul a fost din nou dezgropat de apele venind din munte. O femeie a venit la Ramet si a povestit ca avut un vis cu un porumbel care a indrumat-o spre manastirea de care nici nu avea habar. In acelasi vis a fost povatuita sa se atinga de craniul descoperit, care este al Sfantului Ghelasie, si se va vindeca. Dupa savarsirea Sfantului Maslu si atingerea de moastele Sfantului Ghelasie femeia s-a vindecat.
In anul 1978, s-a descoperit in biserica manastirii o inscriptie de mare insemnatate, care consemneaza numele „Arhiepiscopului Ghelasie”, al zugravului „Mihul de la Crisul Alb”, precum si anul 1337. Acest Arhiepiscop al Transilvaniei este Ghelasie pe care poporul, in evlavia sa, l-a cinstit ca Sfant inca de odinioara.