Parintele Pantelimon de la Turnu a adormit intru Domnul
1 august 2017
Share
În seara zilei de duminică, 30 iulie 2017, părintele Pantelimon, ultimul ucenic al părintelui Arsenie Boca, a plecat la Domnul.
Înmormântarea va avea loc mâine, 1 august 2017, la Mănăstirea Ghighiu.
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ȘI SĂ-L AȘEZE ÎN CEATA DREPȚILOR!
Redăm mai jos un fragment dintr-un interviu realizat în urmă cu ceva vreme cu părintele Pantelimon. (sursa www.parinteleilarionargatu.ro)
„- Au venit intr-o zi cinci securisti si un procuror. Dar Parintele stia dinainte ca vor veni sa-l ridice, ca asta era darul sau. Si cand au ajuns acolo, i-a intampinat Parintele Arsenie:
-Mai, stiu de ce ati venit, dar duceti-va acasa, ca daca vede lumea ca ma luati, o sa va alunge cu pietre. Vin singur maine dimineata la voi. Astia n-au mai zis nimic, au plecat cu privirile in pamant.
– Le era frica de el?
– Poate ca nu. Dar se temeau de revolta oamenilor, ca era mai la inceputul terorii, prin ’48, cand inca nu se stia cum reactioneaza lumea si se auzea deja despre partizanii din munti. Iar Parintele era in legatura cu partizanii, pe care ii ajuta si-i spovedea. Poate si de partizani s-au temut securistii.
– V-ati revazut mai tarziu cu Parintele Arsenie?
– Da, mereu, pana la sfarsit. Dupa ce a iesit din inchisoare, Parintele a fost luat sub protectie de Patriarhul Justinian… Picta la Schitul Maicilor si acolo l-am revazut pentru prima oara dupa inchisoare. Si, vorbind odata cu sfintia sa, mi-a spus pe nepusa masa:
-Sa te duci acasa, la Fagaras, si sa ma vorbesti de rau. Daca nu ma vorbesti de rau, la mine nu mai ai ce cauta! Eu l-am intrebat -ce sa spun?. Si el a zis:
-Lasa, ca te taie pe tine capul. Adica, voia sa spuna ca de rau stim sa vorbim toti. N-am zis nimic, dar n-am facut asa.
– Si ce-a spus data urmatoare cand v-ati vazut?
– Picta, si cand am deschis usa mi-a zis:
-Ti-am spus sa nu mai vii la mine daca nu ma vorbesti de rau” La care i-am raspuns:
-Pai, daca te vorbeam de rau, Parinte, nu ma mai vedeai.
-De ce?
-Imi spargeau capul oamenii. Si a ras.
– De ce v-a pus la incercarea asta?
– Cred ca din doua motive: sa vada ce simte poporul, daca il apara, daca ii spune ca e vorbit de rau… Si apoi, sa vada daca mai judec corect dupa inchisoare.
– Ati trait vreo fapta minunata ca urmare a puterii duhovnicesti a Parintelui?
– Sunt mai multe, dar nu le pot povesti, pentru ca lumea nu le-ar intelege. Mi-a zis o data:
-Veniti la mine, va dau sfat, dar voi asteptati si minuni. Sa stiti ca mai mult o sa va ajut dupa ce voi pleca la Domnul, decat acum. Si a avut dreptate. Eu i-am simtit mereu ajutorul dupa ce a murit. Si am trait o minune, acum trei ani. M-am dus la parastasul care i se face Parintelui anual la manastirea Prislop. Nu mai fusesem, si am zis sa merg sa slujesc pana nu mor. A fost foarte frumos. Pe la ora patru dupa masa, am plecat indarat spre Bucuresti, cu cineva cu o masina. Numai eu si soferul. Dar tot drumul am simtit ca in masina mai era cineva langa noi, pe bancheta din spate. Si, va spun adevarat, masina n-a venit pe pamant pana aici, la Barcanesti.
– Cum adica?
– Plutea… Am ajuns in trei ore, desi la dus am mers opt ore. Pe drum am intalnit stopuri, accidente, dar nu ne-am oprit, pe toate le-am depasit, parca prin aer. Ma uitam la omul care conducea si ma intrebam de ce trece pe rosu, doarme? El nu spunea nimic, nu spuneam nici eu. Parca ne temeam sa vorbim. Cand am ajuns aproape de manastire, aici, masina a inceput sa se auda cum merge pe pamant. Si a zis soferul:
-Masina noastra merge pe pamant. L-am intrebat:
-Ce-ai simtit, omule?. Si el mi-a zis:
-Am simtit pe cineva in spate si altceva nimic. Eu n-am condus pana aici, stiu ca masina a mers singura. Si-am auzit atunci o voce in spate:
-Pana aici am venit cu voi. Cand m-am intors, nu era nimeni.
– Ati mai povestit intamplarea aceasta cuiva?
– Nu, ca oamenii de azi nu mai cred.
– Ce invatatura mai de pret v-a ramas de la Parintele Arsenie?
– Sa fim pregatiti de moarte, prin felul in care traim, ca sa dam bun raspuns la judecata de apoi. Si prin curajul marturisirii, sa spunem adevarul cu orice risc. L-am ascultat, drept pentru care am fost inchis.
– Erati pregatit de moarte?
– Da. Si acum sunt. [….] „
