Ţin să mărturisesc faptul că întotdeauna, când am prilejul să citesc ori să răsfoiesc o revistă culturală, bisericească sau duhovnicească mă bucur nespus de mult, deoarece constat că este mult folositoare multora dintre oamenii de cultură, preoţii şi credincioşii noştri, care sunt cititorii ei!…

            Acum, la ceas aniversar, cu prilejul împlinirii a zece ani de bogată activitate şi apariţie neîntreruptă, generoasă şi binecuvântată a acestei prestigioase reviste, constat şi observ cu multă bucurie şi mulţumire sufletească că rolul şi rostul Revistei „Lumea Credinţei” este acela de a-şi continua, pe mai departe, misiunea ei curat apologetică, profund spirituală şi autentic culturală.

             Sunt convins că, în pofida tuturor greutăţilor, a piedicilor şi a ispitelor, truditorii acestei reviste nu se vor opri aici ci vor continua să-şi dezvolte activitatea lor pe toate planurile, pe acest tărâm publicistic şi mediatic, inclusiv prin dezvoltarea site-ului şi a Editurii „Lumea Credinţei” de pildă, şi prin publicarea a cât mai multe cărţi, de folos spiritual şi duhovnicesc pentru cititorii ei şi nu numai!…

Întotdeauna, cu fiecare număr, de la începutul apariţiei ei, adică din primăvara anului 2003, mesajul acestei reviste se înscrie cu prisosinţă în procesul transfigurărilor şi transformărilor duhovniceşti, atât de necesare omului contemporan, în goana şi în agonia lui prin lume. Nu vă pot ascunde nestăvilita mea bucurie pentru această bogată, nobilă şi mult folositoare colecţie înzecită (şi însutită) a revistei „Lumea Credinţei”, care mi-au descoperit frumuseţea unui discurs teologic şi spiritual viu, simplu, dinamic, abordabil şi accesibil, ce ne cheamă şi ne provoacă la o atitudine responsabilă în faţa propriei credinţe, îndrumaţi şi călăuziţi fiind de o atitudine echilibrată, plină de discernământ şi dreaptă socoteală. Marele istoric şi savant Nicolae Iorga spunea, afirma undeva că omul rămâne în viitor doar cu ceea ce a putut da sau oferi altora. Gândindu-mă la acest aforism, am senzaţia şi impresia că Domnul Răzvan Bucuroiu a fost întotdeauna şi în continuu conştient de această vocaţie a omului, de “dăruitor” pentru cei din jurul său şi din neamul său, cel strămoşesc, creştinesc şi românesc. Astăzi, din păcate, modelul şi exemplul său este tot mai greu de cuprins şi de asumat ori de însuşit în arealul personalităţii noastre, mult pretenţioase şi simandicoase. Că nu este totul pierdut ne-o dovedeşte acest buchet, de acum însutit, al numerelor acestei prestigioase reviste pe care domnia sa ni-l dăruieşte tuturor, spre luare aminte, lucrare şi împlinire.

Doresc să apreciez în mod deosebit seriozitatea, competenţa, realismul, discernământul, hărnicia şi dărnicia membrilor care fac parte din acest veritabil colectiv redacţional, între care la loc de frunte, sunt domnii: Răzvan Codrescu, Gheorghiţă Ciocioi, Cristian Tabără şi Silviu Andrei Vlădăreanu, şi să-i felicit pentru tot efortul depus în desfăşurarea activităţii lor, cu timp şi fără timp, rugându-mă ca Bunul Dumnezeu să le facă parte, în continuare, de mult succes, de mult spor şi de multe împliniri duhovniceşti, iar revistei „Lumea Credinţei” care a ajuns acum la această cifră rotundă (a anilor) în acţiunea şi activitatea ei de rostuire a minţii şi a sufletelor multora dintre noi, cititorii ei fideli şi credincioşi, precum şi Directorului şi Redactorului ei Domnul Răzvan Bucuroiu, totodată (şi) întregului colectiv redacţional, le doresc să aibă parte de viaţă cât mai lungă, cu mult folos sufletesc şi cu mulţi cititori, să se bucure de realizările şi împlinirile de până acum, să le cultive şi să le înmulţească şi să le sporească, pe mai departe, îndeosebi pe cele de ordin duhovnicesc, apologetic – misionar şi cultural – cărturăresc!…

Dumnezeu să vă ajute, să vă binecuvânteze şi să vă poarte, pururea, de grijă!…

           

Un sincer şi călduros „La Mulţi şi Fericiţi Ani!” Doamne ajută!

Cu aleasă preţuire,

Stelian Gomboş –

Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte

din cadrul Guvernului României