Bilete neforestiere
Share
Pe 2 februarie 1928 apărea primul număr al revistei Bilete de papagal, sub direcția lui Tudor Arghezi. Aici puteau încondeia idei autori consacrați, dar erau acceptate și crâmpeiele tinerelor speranțe. Aș zice, un fel de Dilema veche pentru acea epocă. Fără can-can, fără poze deochiate. Acum sigur, nici nu erau prezenți doar Kant și Feurbach, Scleiermacher și Fichte. Treabă serioasă, făcută magistral de oameni extrem de talentați, cu umor, cu satiră, cu de toate seriozitățile (doar conducea marele Arghezi, așa cum la Gândirea inspirația se numea Nichifor Crainic). Bilete culturale, salvatoare, emancipatoare, nu doar risipă forestieră (încep să agreez termenul părintelui Iustin), cum întâlnim în tabloidele babilonice.
Știți Psaltirea de buzunar? În format mic, de se poate pune ușor în buzunar, în geantă, oriunde, ca un acatist (sau controversatul Vis). Ei bine, așa apăreau și Biletele: ziarul era de foarte mici dimensiuni (precum lozurile pseudo-astrologice extrase de papagalii de carnaval). Ambalajul era, deci, încadrat perfect în cerințele pieței. Dar primează conținutul, nu doar captarea atenției prin fundițe și balonașe.
Arghezi a scos primele numere în curtea casei sale.
La început, Arghezi scria toate articolele, colaborările începând mai târziu. Printre primii colaboratori a fost Topârceanu. L-au urmat Otilia Cazimir și Felix Aderca. La început, cuvântul de pe bilețel vedea lumina tiparului zilnic, o performanță deosebită pentru epoca aceea. Cu pauze și reveniri, Arghezi nu a cedat. În seria a patra a Biletelor va scrie și Virgil Gheorghiu (proaspăt redescoperit). Deși costa doar 2 lei, publicația nu era una de 2 lei… Era o bucățică de artă, servită cu candoare, fără nimic abject. Nimeni nu conducea din umbră, nici din politică, nici din finanțe, nici din literatură. Aerul de copilărie, de nevinovăție s-a păstrat parcă din vechea presă a Raiului. Ca stil însă, se pliază pe modelul Dinescu, Ioan T. Morar, I.G. Pascu.
Arghezi introduce tableta, un distonocalm cultural neexpirat nici azi. Bonus, Cântecul biletelor de papagal (un fel de horoscop stradal, neschimbat în iluzionism până azi), cu Nicu Alifantis: Ia planeta, ia planeta! Încercați-vă norocul! Câștigi enorm la loz în plic, însă deoparte nu pui nimic, îți toci toți banii cu cineva, cu pălărie de Panama. Pentru că ai avere prea mare, amanta și-a pus în gând să te omoare, nu mânca nimic din ce-ți dă și n-o vizita când e singură. Iubire mare de la-nceput, ea zăpăcită, el nepriceput, fără griji, orice s-ar întâmpla, o sută de ani împreună veți sta.
