Bioetica crestina

Bistrita, an de an…

Sunt întâlniri interdisciplinare organizate de Mitropolia Clujului şi aduc împreună, pentru două zile, în jurul unor teme de interes comun, medici, cercetători şi cler creştin.

Iată care sunt câteva dintre temele şi autorii volumului care adună comunicările de anul precedent, carte apărută recent la Editura Renaşterea cu titlul „Medicii şi Biserica”, vol. VIII (Cluj-Napoca, 2010): Andrei Marga – „Liturghia lui Joseph  Ratzinger”, Ioan Chirilă – „Morala viului şi etica vieţii. Reflecţii de antropologie biblică”, Nicolae Miu – „Teologia bolii”, Beatrice Ioan – „Rolul şi locul cuvântului în relaţia medic-pacient”, Vasile Boari – „Creştinism vs Postmodernism. O etică a intervalului”, Cristina Gavrilovici – „Secular şi creştin în provocările medicinii moderne”, Ştefan Iloaie – „Relativismul moral al secularizării şi prezenţa lui în bioetică”, Heinrich Schnatmann – „Etică, economie şi ştiinţă”, Radu Preda – „Tradiţie şi modernitate în dezbaterea bioetică actuală. Consideraţii social-teologice”, Mihai Valică – „Omul între Imago Dei şi tehnologia fără graniţe”.

Discuții fără complexe și prejudecăți

Este un sentiment foarte tonic să vezi la aceeaşi masă a discuţiilor lipsite de complexe şi de prejudecăţi oameni de excepţională pregătire teologică şi ştiinţifică (din motive de spaţiu, am lăsat deoparte titlurile academice ale fiecăruia). Ca în fiecare an, întâlnirea s-a desfăşurat cu binecuvântarea ÎPS Bartolomeu Anania, iar participanţii, inclusiv dintre vorbitori, provin şi din alte confesiuni creştine.

În cuvântul de întâmpinare, PS Vasile Someşanul a subliniat, de altfel, „nevoia reapropierii celor două importante domenii ale cunoaşterii (teologie şi medicină), şi nu mai puţin a refacerii armoniei originare prin prisma valorilor bioeticii creştine ortodoxe”. Coordonatorul volumului şi principalul organizator al întâlnirilor, Dr. Mircea Gelu Buta, arată, la rândul său, că „bioetica creştină nu e doar o disciplină academică în faţa provocărilor vieţii. Dacă reuşeşte cu adevărat să fie o bioetică creştină, ea este un mod creştin de a trăi şi de a ne exprima în sexualitate, reproducere, suferinţă, boală şi moarte. (…) O bioetică trebuie să trăiască în experienţa tradiţiei neîntrerupte a teologiei”.

Fără doar şi poate, dincolo de comunicările oficiale, un astfel de simpozion este cu mult mai interesant la momentul discuţiilor, al întrebărilor şi al răspunsurilor. Participant eu însumi la simpozionul din acest an, pot aduce mărturie că aceste momente sunt cele mai incitante. Cu atât mai mult cu cât o bună parte dintre teologii chestionaţi uneori cu duritate asupra unor probleme sensibile au făcut o excelentă prestaţie.

Nu au venit cu răspunsuri gata făcute, au recunoscut că teologia creştină are încă foarte mulţi paşi de făcut pentru a ieşi în întâmpinarea problemelor ridicate de cercetarea medicală. O atmosferă de emulaţie culturală şi ştiinţifică în care prezenţa hristică îşi arată o faţă seducătoare pentru omul secolului XXI.