CEDO respinge „dreptul” la „suicid asistat”

La 21 ianuarie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a respins cererea de recunoaştere a unui „drept” la „suicidul asistat”, în cazul Haas contra statului elveţian. În acest caz, dl Ernst G. Haas, suferind de tulburare psihică gravă, a vrut să se sinucidă, utilizând o substanţă eliberată pe prescripţie medicală, conform legii elveţiene în vigoare. Deoarece optiunea sa nu se încadra în lege, el a încercat să obţină o derogare ca să procure acea substanţă fără reţetă, însă n-a izbutit. El s-a plâns atunci la CEDO, invocand această imposibilitate, care i-ar fi adus atingere dreptului la viaţa sa privată, protejat prin articolul 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Altfel spus, fără a fi atins de o maladie mortală, reclamantul a considerat că statul elveţian este dator să-i acorde mijloacele pentru a se sinucide.

Pentru Centrul European pentru Justiţie şi Drepturile Omului, „această nouă decizie a CEDO confirmă încă o dată că nu este posibil de a te prevala de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pentru a revendica legiferarea unui pretins drept la eutanasie sau la suicid asistat”.

Centrul European pentru Justiţie şi Drepturile Omului afirmă că CEDO, în decizia sa, urmareste „ca exigenţa unei ordonanţe «sa aiba drept scop legitim protejarea în special a tuturor persoanelor de la luarea unei decizii pripite, precum şi  prevenirea abuzurilor»(§ 56), cu atât mai necesar, cu cât Elveţia a adoptat o abordare liberală a sinuciderii asistate”. Tribunalul a respins, prin urmare, pretenţiile domnului Haas de a obliga statul să ia măsuri pentru a permite sinucidere rapidă şi nedureroasă. În plus, Curtea recunoaşte că statul „are obligaţia de a asigura păstrarea vieţii cetăţenilor săi, în conformitate cu articolul 2, care protejează dreptul la viaţă”. Când statul [elveţian] prevede posibilitatea legală de sinucidere asistată, „păstrează obligaţia de supraveghere pentru a evita orice abuz în utilizarea acestei opţiuni, în conformitate cu obligaţia sa de a proteja viaţa cetăţenilor săi”, observă Centrul European pentru Justiţie şi Drepturile Omului. (ECLJ.org, 21 ianuarie 2011)